Anser este un gen de păsări acvatice care include gâștele gri și gâștele albe. Face parte din subfamilia Anserinae a gâștelor și a lebedelor din familia Anatidae.[1] Genul are o distribuție holarctică, cel puțin o specie reproducându-se vara în orice habitat deschis și umed din regiunile subarctice și temperate reci ale emisferei nordice. Unele specii se reproduc și mai la sud, ajungând în regiunile temperate calde. Iarna migrează mai ales spre sud, de obicei către regiuni din zona temperată situate între izotermele de 0 °C și 5 °C în ianuarie.
Genul Anser a fost introdus de zoologul francez Mathurin Jacques Brisson în 1760.[2] Numele provine de la cuvântul latin anser care înseamnă „gâscă”[3] folosit ca epitet specific pentru gâsca de vară (Anas anser) introdusă de Linnaeus în 1758, epitet care a fost repetat pentru a deveni numele său generic ca specie tip.[4][5]
Filogenie
Relațiile evolutive dintre gâștele Anser au fost dificil de rezolvat din cauza răspândirii lor rapide în timpul Pleistocenului și a hibridării frecvente.[6][7] În 2016, Ottenburghs și colegii săi au publicat un studiu care a stabilit relațiile filogenetice dintre specii prin compararea secvențelor de ADN exonic.[8]
Se reproduce în nordul Canadei, Alaska, Groenlanda și nordul Rusiei; iernează în Statele Unite, nordul Mexicului, Europa, Asia de Est, Irak și în apropierea Mării Caspice
Se reproduce în nordul Rusiei, Finlanda, Norvegia și Suedia; iernează în Asia de Est, în apropierea Mării Caspice și în sud-estul și nord-vestul Europei
Următoarele gâște albe au fost separate în genul Chen. Majoritatea lucrărilor ornitologice includ acum Chen în Anser.[9][10][11][12]
Unele autorități tratează, de asemenea, unele subspecii ca specii distincte (în special gâsca de tundră[13][14]) sau ca posibile divizări viitoare ale speciilor (în special gârlița mare din din Groenlanda).[15]
Înregistrare fosilă
Numeroase specii fosile au fost atribuite acestui gen. Având în vedere că este aproape imposibilă atribuirea osteologică a genului gâștelor adevărate, acest lucru trebuie privit cu precauție. Se poate presupune cu o certitudine limitată că fosilele europene din siturile interioare cunoscute aparțin Anser. Având în vedere că specii înrudite cu gâsca canadiană au fost descrise începând cu Miocenul târziu și în America de Nord, uneori în aceleași localități ca presupusele gâște de vară, acest lucru pune serios la îndoială atribuirea generică corectă a presupuselor gâște fosile nord-americane.[16][17][18]
†Anser atavus (Miocen mijlociu/târziu în Bavaria, Germania) – uneori în Cygnus
†Anser arenosus Bickart 1990 (Miocenul târziu din Wickieup, USA)
†Anser arizonae Bickart 1990 (Miocenul târziu din Wickieup, USA)
†Anser djuktaiensis Zelenkov & Kurochkin 2014 (Pleistocenul târziu din Yakutia, Rusia)
?Anser scaldii Beneden 1872 nomen nudum (Miocenul târziu din Anvers, Belgia)
Note
^ abcGill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (). „Screamers, ducks, geese, swans”. World Bird List Version 9.1. International Ornithologists' Union. Accesat în .
^Brisson, Mathurin Jacques (). Ornithologie, ou, Méthode Contenant la Division des Oiseaux en Ordres, Sections, Genres, Especes & leurs Variétés (în franceză și latină). Paris: Jean-Baptiste Bauche. Vol. 1, p. 58, Vol. 6, p. 261.
^Mayr, Ernst; Cottrell, G. William, ed. (). Check-list of Birds of the World. 1 (ed. 2nd). Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 424.
^Cramp, S. (1977): The Birds of the Western Palearctic. Oxford. ISBN: 0-19-857358-8
^Madge, Steve & Burn, Hilary (1987): Wildfowl : an identification guide to the ducks, geese and swans of the world. Christopher Helm, London. ISBN: 0-7470-2201-1
^van den Berg, Arnoud B. (2007): Lijst van Nederlandse vogelsoorten ["List of Dutch bird taxa]. [Dutch and English] PDF fulltextArhivat în , la Wayback Machine.
^Fox, A.D.; Stroud, D.A. (). „Greenland White-fronted Goose”. Birds of the Western Palearctic Update. 4 (2): 65–88.
.jpg)
_(23321411711).jpg)
.jpg)
.jpg)
