A studiat la Universitatea din Pisa (în perioada 1896–1900).
A fost profesor la mai multe universități italiene: Universitatea din Catania (începând cu 1903), la cea din Genova (din 1904), la Școala de Ingineri din Torino (din 1908).
Activitatea sa se referă în primul rând la studiul suprafețelor proiectiv aplicabile, contribuind la dezvoltarea geometriei diferențiale.
A studiat teoria spațiilor simetrice.
A demonstrat teorema referitoare la posibilitatea transformării integralei duble în două integrale.
1910: Di alcune nuove classi de equazioni integrali;
1926: Geometria proiettiva differenziale (Bologna, dar apărută și la Padova în 1929), lucrare recunoscută pe plan mondial, în care a luat ca bază rezultatul cercetărilor lui Gheorghe Țițeica;
1940: On Bianchi's Permutability Theorem and the Theory of W. congruences, în care a încercat să considere demonstrarea teoremei reciproce a permutabilității lui Luigi Bianchi.