Grupul de la München sau Școala de la München a fost o mișcare artistică a pictorilorrealiștipolonezi, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Mulți dintre acești pictori au venit la München pentru a studia la universitățile de aici. Unii dintre ei au dobândit recunoaștere internațională, alții au venit doar pentru a vizita orașul sau a participa la expozițiile organizate în galeriile de artă. Inspirați din evenimentele istorice și naționale la care au luat parte pe teritoriul Poloniei de astăzi, inspirați de asemenea de peisajele poloneze precum și de tradițiile lor[1], artiștii care mai târziu și-au coagulat apartenența la acest grup, au avut inițial tendințe romantice reflectate în pictura istorică și a scenelor de luptă. Pe măsură ce timpul a trecut și realiștii tineri au venit la München, realismul și-a pus amprenta în mai toate lucrările cu scene de gen și peisagistică. În acest fel a devenit celebră dominanța de maro și gri folosită în compozițiile cromatice sub numele de „sosuri de München”.[2] Pânzele cu portretele artiștilor polonezi de la Academia de Arte Frumoase din München au fost foarte apreciate de vânzători și foarte dorite de cumpărători. În mod cu totul similar „peisajele poloneze” au avut un succes deosebit, ele fiind denumite cu termenul de „polnische Landschaften”.
Liderul artiștilor polonezi care au venit la München pentru studii, a fost Joseph Brandt, care în anul 1863 și-a început și el cursurile de artă la Academia din München. Școlile private au primit o mulțime de pictori polonezi cum au fost Stanisław Grocholski și Alfred Wierusz-Kowalski. Similar la München au venit Roman Kochanowski și Władysław Czachórski. În München era și Ignacy Korwin Milewski, mare colecționar, protector și patron al artelor. Majoritatea celor 200 de tablouri colecționate de el sunt acum expuse la Muzeul Național din Varșovia.
Münchenul era denumit în glumă „Călugării” sau „Bavarezii atenieni”. Între anul 1836 și primul război mondial numărul polonezilor munhenezi era de circa 600 de persoane (din care aproximativ 322 erau la studii universitare). Un loc preferat de întâlnire a fost Café Tambosi.
.jpg)
.jpg)
