A fost unul dintre cei mai rafinați stiliști ai literaturii spaniole.
A scris o proză poematică, de atitudine lirico-contemplativă, în care scenele romanești se ivesc dintr-o memorie îndepărtată, senzorială, impregnată de sentimentul unei naturi umanizate, învăluind întreaga viață a personajelor, ale căror destine dramatice se consumă în atmosfera liniștită a provinciei.
Scrieri
1908: La novela de mi amigo ("Romanul prietenului meu");
1910: La cerezas del cementerio ("Cireșele cimitirului");
1916/1917: Las figuras de la Pasión del Señor ("Chipurile patimilor Domnului");
1917: El libro de Sigüenza ("Cartea lui Sigüenza");