„Făt-Frumos cu părul de aur”
Autor	culeasă de Petre Ispirescu
Țara primei apariții	România
Limbă	română
Gen	basm
Publicată în	Țăranul român (1862), Legende sau basmele românilor (1872)
Data publicării	1862
Precedată de	„Voinicul cel cu cartea în mână născut”
Urmată de	„Fata săracului cea isteață”
Modifică date / text

Făt-Frumos cu părul de aur este o poveste din folclorul românesc, culeasă de Petre Ispirescu, și publicată în Țăranul român în 1862. Este inclusă în colecția Legende sau basmele românilor, prima oară publicată în 1872.^[1]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

„Calul adesea venea pe la domnul său, și într-o zi îi zise să bage de seamă, cum că în una din case zânele aveau o baie, că acea baie, la câțiva ani, într-o zi hotărâtă, curge aur, și cine se scaldă întâi aceluia i se face părul de aur.”

Într-o zi, un pustnic găsește la marginea unei gârle un sicriu în care se afla un bebeluș. Bătrânul îl ia și îl crește ca pe propriul copil. Anii trec, iar pustnicul simte că i-a sosit ceasul morții. Înainte să-și dea duhul, acesta îi lasă moștenire tânărului un frâu vrăjit. Băiatul scutură frâul, chemând astfel un cal înaripat, care îl duce pe tărâmul zânelor.

Aici, Făt-Frumos se scaldă într-o baie de aur, transformându-și părul în cosițe de aur. Urmează să se angajeze slugă de grădinar la curtea unui împărat. Acesta avea trei fete. Examinând pepenii din grădina împărătească, sfatul anunță suveranul că a venit vremea să-și mărite fetele. Primele două își găsesc soț, dar mezina rămâne nehotărâta până la vedea lui Făt-Frumos cu părul de aur, de care se îndrăgostește. Împotriva voinței lui, împaratul este nevoit să-și dea fata de soție ajutorului de grădinar.

Vestea acestei rușini se duce în toată lumea. Pețitorii de neam se adună la război împotriva împăratului. Făt-Frumos, purtând soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri, reușește să salveze împărăția. Împăratul însă se îmbolnăvește și orbește. Ca să se vindece, acesta trebuia să bea laptele unei capre roșii sălbatice. Ginerii săi pornesc să îl găsească. Făt-Frumos găsește caprele, ia laptele și se oferă să vândă o parte din el cumnaților săi, dacă aceștia îl lasă să îi marcheze ca sclavi ai săi. Aceștia sunt de acord, crezând că îl prosti pe tânăr, dar numai laptele lui Făt-Frumos îi redă vederea, în final, împăratului.

La masa cu sfetnicii și boierii împărăției, Făt-Frumos dezvăluie că el a fost eroul care ajutase armata în războiul cu pețitorii, dezvăluindu-și identitatea. Împăratul este impresionat, și îi cedează tronul feciorului. Primul lucru pe care Făt-Frumos îl face după aceea este să-și elibereze cumnații din robie.

Basmul este publicat în 1875 și de prozatorul I. C. Fundescu, în volumul Basme, orații, păcălituri și ghicitori (paginile 61-76), ediția a III-a, la București.

Cercetătorii români clasifică basmul ca fiind de tipul 314 din indexul internațional Aarne-Thompson-Uther, categoria „Goldener” (Auritul).^[2][3][4]

• Făt-Frumos
• Legende sau basmele românilor

La Wikisursă există texte originale legate de Făt-Frumos cu părul de aur

v • d • m Lucrări de Petre Ispirescu Publicații Legendele si basmele românilor. Ghicitori și Proverburi (1872) Snoave și Povești populare (1874) Isprăvile și viața lui Mihai Viteazu (1876) Poveștele unchiașului sfătos (1879) Pilde și ghicitori (1880) Legendele sau basmele românilor (1882) Basme, snoave și glume (1883) Jucării și jocuri de copil (1885) Povești morale. Despre pomul Crăciunului (1886) Basme „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” (1862) „Prâslea cel voinic și merele de aur” (1862) „Făt-Frumos cu părul de aur” (1862) „Pasărea măiastră” (povestit în 1868) „Ileana Simziana” (1874) „Porcul cel fermecat” (1876) „Greuceanu” (1876) „Sarea în bucate” (1887) Adaptări Tinerețe fără bătrînețe (1969) Sarea în bucate (2001)

v • d • m Basme românești Listă „Aleodor împărat” „Capra cu trei iezi” „Doi feți cu stea în frunte” „Fata babei și fata moșneagului” „Făt-Frumos cu părul de aur” „Făt-Frumos din lacrimă” „Florița din Codru” „Greuceanu” „Ileana Simziana” „Iovan Iorgovan” „Pasărea măiastră” „Porcul cel fermecat” „Povestea lui Harap-Alb” „Povestea porcului” „Prâslea cel voinic și merele de aur” „Punguța cu doi bani” „Sarea în bucate” „Stan Bolovan” „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” „Zâna Zorilor” Folcloriști și scriitori Vasile Alecsandri‎ Ion Creangă Barbu Ștefănescu Delavrancea Mihai Eminescu‎ Nicolae Filimon I. C. Fundescu Petre Ispirescu Simion Florea Marian Anton Pann Miron Pompiliu Ion Pop-Reteganul Ion G. Sbiera Arthur și Albert Schott Ioan Slavici Dumitru Stăncescu Gheorghe Vrabie Vezi și Legende sau basmele românilor Basmele românilor Povești nemuritoare