Futurism rus

Futurismul rus (rusă Русский футуризм) a fost un curent literar și artistic rus, care s-a manifestat la începutul secolului al XX-lea. Se consideră că futurismul rus s-a născut în decembrie 1912, la Sankt Petersburg, când grupul Hylaea (format de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucenîh, Vladimir Maiakovski și David Burliuk) au editat un manifest intitulat O palmă data gustului public.[1] Deși se consideră, în general, că Hylaea a fost cel mai influent grup al futurismului rus, au mai existat alte grupuri dintre care de menționează "Ego-futurismul" lui Igor Severianin la Sankt Petersburg, grupul Țentrifuga (cu Boris Pasternak unul din membrii săi) sau cele din Kiev, Harkov și Odessa.

Modernitate

Ca și omologii lor italieni, Futuristii ruși au fost fascinați de dinamismul, viteza și neliniștea mașinilor moderne și a vieții urbane. Ei au căutat intenționat să trezească controverse și să obțină publicitate prin repudierea artei statice a trecutului. Cei de la Pușkin și Dostoievski, conform lor, ar trebui să fie "aruncati de pe vaporul contemporaneității". Ei nu au recunoscut nicio autoritate; chiar și Filippo Tommaso Marinetti, când a sosit în Rusia pe o vizită de prozelitism în 1914, a fost obstrucționat de majoritatea Futuristilor ruși, care nu au mărturisit că îi datorează ceva.

Cinema

Filmul rusesc futurist se referă la mișcarea futuristă din cinematografia sovietică. Filmul cinematografic Futurist din Rusia a fost profund influențat de filmele futurismului italian (1916-1919), cele mai multe dintre acestea fiind pierdute astăzi. Unii dintre regizorii de film identificați ca parte a acestei mișcări sunt Lev Kuleshov, Dziga Vertov, Serghei Eisenstein, Vsevolod Pudovkin și Aleksandr Dovzhenko.

Trăsături principale

Note



Format:Cubo-Futurism