národní umělec[*][[národní umělec (title in Czechoslovakia, Czech Republic, and Slovakia)|]] () Křišťálový glóbus[*][[Křišťálový glóbus (grand prix for best feature at the Karlovy Vary International Film Festival)|]] () Meritorious Artist[*][[Meritorious Artist (Meritorious Artist of Chechoslovakia)|]] ()[1]
Și-a petrecut copilăria în nordul Moraviei. František Vláčil a studiat o perioadă scurtă la Academia de Arte, Arhitectură și Design din Praga, dar s-a mutat la Facultatea de Arte din cadrul Universității Masaryk.[12] A terminat studiile în 1951. El a fost interesat de filme în timpul studiilor sale și a lucrat ca scenarist la studioul de film Brno de animații și păpuși. Ulterior, el a mers la studioul nou format de producție a filmelor de popularizare a științei. A realizat patru filme documentare de scurtmetraj în acest studio.[13]
Film militar
Vláčil a lucrat într-un studio de film militar cehoslovac în timpul serviciului său militar obligatoriu. A fost în armată între 1951 și 1958. S-a întâlnit cu directorul de imagine Jan Čuřík, cu care a colaborat frecvent în timpul carierei sale. Aici a mai întâlnit un alt regizor, Karel Kachyňa.[14][15] Filmele scurte ale lui Vláčil din studioul militar au fost în mare parte instructive și propagandiste. Primul său film a fost scurtmetrajul Vzpomínka (Amintire) din 1953 care l-a comemorat pe președintele comunist decedat Klement Gottwald. Un alt film de scurt metraj este documentarul Posádka na štítě, (Echipa din vârf) care se referă la meteorologii care lucrează pe vârful montan Lomnický. Filmul arată contrastul dintre om și munți. Vláčil a participat și la realizarea de filme ale altor regizori.[16] În 1955, Vláčil a fost consilier la realizarea filmului de război Brigada de tancuri, în care a coordonat scenele de luptă. Ultimul său scurtmetraj militar a fost un film instructiv și motivațional denumit Sebeobrana (Autoapărare).[13] A realizat, de asemenea, un scurt film denumit Nori din sticlă care este considerat cea mai bună creație a sa din timpul armatei. Este singurul film pe care Vláčil l-a făcut în armată și nu a fost determinat de politică sau de gen.[16]Nori de sticlă a câștigat un premiu la Festivalul de documentare și de scurtmetraje din Veneția.[17] Vláčil a părăsit armata în 1958.
Barrandov
Vláčil a fost angajat la studiourile Barrandov. A debutat în 1959 cu un film scurt Vstup zakázán (segmentul Urmărirea ). Filmul este despre doi grăniceri care urmăresc un agent inamic. Filmul nu este o poveste obișnuită despre paza la frontieră, el are un accent puternic pe frumusețile naturii.[18] A realizat primul său film de lungmetraj, Holubice (Porumbelul alb), în 1960. Filmul a primit recenzii pozitive și unele premii. A realizat un film istoricĎáblova past (Capcana diavolului), care a fost, de asemenea, un succes. Următorul său film a fost o dramă istorică Marketa Lazarová, la care a lucrat șase ani. A colaborat cu designeri importanți de costume și decorațiuni, Theodor Pištěk, Jan Koblasa și alții. Filmul a fost foarte apreciat și a fost votat cel mai bun film ceh din toate timpurile într-un prestigios sondaj din 1998 al criticilor și publiciștilor cehi de film.[19] Filmul a fost, de asemenea, foarte scump și Vláčil a fost forțat să facă Údolí včel(Valea albinelor) un alt film istoric. Valea albinelor a folosit aceleași seturi și costume, astfel încât cheltuielile de la Markéta Lazarová să poată fi rambursate parțial. În film a jucat vedeta de cinema Petr Čepek ca Ondřej.[20] Vláčil a lucrat apoi cu Čepek la următorul său film Adelheid.[14]
În timpul perioadei de normalizare, lui Vláčil nu i s-a permis să facă filme de lung metraj și a trebuit să părăsească studioul Barrandov. A făcut filme de scurt metraj, cum ar fi Praha secesní.[19] I s-a permis să facă un alt film de lung metraj în 1976, acesta a fost drama Dým bramborové natě (Fumatul pe câmpurile de cartofi). Următorul său film, thrillerul Stíny horkého léta (Umbre de vară fierbinte), a câștigat Globul de Cristal.[21]
Vláčil a început să lucreze cu scenaristul Zdeněk Mahler și împreună au lucrat la unele filme, ca de exemplu Koncert na konci léta (Concert la sfârșitul verii). Au urmat alte filme importante, Hadí jed (Veninul șarpelui) Stín kapradiny (Umbra ferigii) și Mág (Magicianul). Acestea au fost ultimele sale filme înainte de a se retrage.[21]
Placă memorială a lui František Vláčil în Praga
După Revoluția de Catifea, Vláčil a primit o serie de premii. A câștigat Leul Ceh pentru munca de o viață și contribuția extraordinară la cinematografia cehă și a devenit președinte al Academiei Cehe de Film și Televiziune. În 1997, Vláčil și-a rupt piciorul stâng și a fost spitalizat. El a fost operat, însă operația sa nu a reușit și a trebuit să fie refăcută. A doua operație a avut succes și i s-a permis să părăsească spitalul. După o zi, acasă, a căzut în inconștiență din cauza aritmiei cardiace. El nu s-a mai recuperat și a murit la 27 ianuarie 1999.[21][14]
Probleme cu alcoolul
Când Vláčil a început să-și facă propriile proiecte în anii 1960, a început să bea foarte mult. El credea că alcoolul îl va fi benefic în munca sa, că îl va ajuta să-și atingă viziunile. Problemele sale cu alcoolul s-au înrăutățit după ce a regizat filmul Markéta Lazarová. După ce a terminat filmul, el arăta „ca un schelet viu”. Când a terminat filmul Adelheid, a avut probleme grave. A fost la terapie și a făcut Dým bramborové natě în timpul unei perioade de austeritate. Din cauza omisiunii scenei favorite din film, pentru că a fost distrusă, Vláčil a început să bea din nou. Alcoolismul nu l-a ajutat însă cu nimic. A încercat să lupte împotriva acestei boli, regizând Hadí jed. Alcoolismul lui Vláčil l-a făcut să-și piardă familia și prietenii.[14][22]
Filmografie
Notă: Titlurile în limba română nu sunt cele oficiale.
.jpg)
