Opera care i-a asigurat nemurirea o constituie romanele Gargantua și Pantagruel, o satiră acidă la adresa moravurilor acelei epoci, prin care critică bigotismul, superstițiile și abuzurile clerului, realizată în maniera grotescului.
Biografie
François Rabelais
Educat în tradiția Renașterii umaniste, Rabelais a fost pe rând autor satiric, călugăr și medic, numele său devenind sinonim cu umorul licențios. A intrat ca novice la o mănăstire franciscană și a ajuns călugăr la Fontenay-le-Comte. A studiat greaca și latina, științele, dreptul, filologia și literele, devenind cunoscut și respectat de umaniștii timpului său. Rabelais i-a adresat o petiție papei Clement VII și a primit permisiunea de a părăsi ordinul franciscan și de a intra la mănăstirea benedictină din Maillezais.
În 1530 și-a luat diploma de licențiat în medicină de la Universitatea din Montpellier. În 1532 a mers la Lyon, pe atunci un centru intelectual de prestigiu, unde a practicat medicina, a editat numeroase lucrări în limba latină, a tradus și a comentat tratate de medicină din antichitate (precum Aforismele lui Hippocrate, 1532) și a compus almanahuri burlești.
Opera
Rabelais a fost autorul unor alegorii satirice, printre care:
Pantagruel (Lyon, 1532) [Les horribles et épouvantables faits et prouesses du très renommé Pantagruel, roi des Dipsodes, fils du grand géant Gargantua (Groaznicele și înspăimântătoarele fapte și isprăvi ale preavestitului Pantagruel, rege al Dipsozilor, feciorul marelui uriaș Gargantua)]
La vie très horrifique du grand Gargantua, père de Pantagruel (Viața extrem de înfricoșătoare a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel) (Lyon, 1534), uzual numită simplu Gargantua
Le Tiers Livre (1546)
Le Quart Livre (1552)
Le Cinquiesme Livre (atribuirea lui Rabelais este dezbătută)
Importanța operei sale
Romanul lui Rabelais este una dintre capodoperele universale, o operă de dimensiuni gigantice, la fel ca mărimea personajelor sale. Dincolo de umorul spumos, adesea obscen, se desfășoară dezbateri serioase cu privire la educație, politică și filosofie.
Povestirea aventurilor celor două personaje spumoase, burlești și alegorice, nu este decât un pretext pentru scriitor de a introduce în narațiune figuri tipice ale societății contemporane și aluzii critice la evenimentele vremii.
Bowen, Barbara C. (). Enter Rabelais, Laughing. Vanderbilt University Press. ISBN0-8265-1306-9.
Brahms, William B. (). Last Words of Notable People: Final Words of More than 3500 Noteworthy People Throughout History. Haddonfield, NJ: Reference Desk Press. ISBN978-0-9765325-2-1.
Dixon, J.E.G. & John L. Dawson. Concordance des Oeuvres de François Rabelais. Geneva: Librairie Droz, 1992.
Febvre, Lucien. Gottlieb, Beatrice trans. The Problem of Unbelief in the Sixteenth Century: The Religion of Rabelais (Cambridge: Harvard University Press, 1982).
Langer, Ullrich, "Charity and the Singular: The Object of Love in Rabelais," in: Nominalism and Literary Discourse, ed. Hugo Keiper, Christoph Bode, and Richard Utz (Amsterdam: Rodopi, 1997), pp. 217–26.
Lee, Jae Num. "Scatology in Continental Satirical Writings from Aristophanes to Rabelais" and "English Scatological Writings from Skelton to Pope." Swift and Scatological Satire. Albuquerque: U of New Mexico P, 1971. 7–22; 23–53.
