Fascism în Europa

Parte a seriei despre
Fascism
Steagul Fascist Italian
Portal:Fascism
Portal:Politică

Fascismul în Europa a reprezentat un set de diverse ideologii fasciste aplicate de guvernele și partidele politice europene pe parcursul secolul XX.[1] Fascismul a apărut în Italia în perioada interbelică, iar alte mișcări fasciste, influențate de fascismul italian, au început să apară în întreaga Europă.

Primele elemente fasciste aplicate pot fi observate în Regența Italiană de Carnaro⁠(d)[2] condusă de naționalistul italian Gabriele d’Annunzio. Numeroase politici și elemente estetice au fost preluate și utilizate de către Benito Mussolini și organizația sa Fasci Italiani di Combattimento pe care a înființat-o în 1914. Deși membrii săi se autocaracterizau drept „fasciști”, ideologia era fundamentată pe național-sindicalism.[3] Fascismul ca ideologie avea să-și încheie dezvoltarea abia în 1921 când Mussolini și-a transformat mișcarea în Partidul Național Fascist. Acesta a fost încorporat în Asociația Naționalistă Italiană⁠(d) în 1923,[4] asociație care va primit sprijinul unor importanți protofasciști precum D'Annunzio sau Enrico Corradini.

Regimuri și partide

Unii cercetători afirmă că termenul „fascism” ar trebuie să fie utilizat doar cu referire la Partidul Național Fascist aflat sub conducerea lui Benito Mussolini (1922-1943). Totuși, unele regiumuri politice europene care au adoptat elemente specifice partidului italian sunt în general descrise drept fasciste. Lista regimurilor caracterizate astfel sau puternic influențat de această ideologie include:[5]

Regimurile menționate mai sus nu sunt fidele doctrinei fascismului așa cum este ea predicată de Mussolini și Gentile. Totuși, toate regimurile în cauză sunt prezentate ca fiind fasciste datorită naturii lor autoritare, existenței organizațiilor paramilitare și de tineret dedicate statului, propagandei și retoricii îndreptate împotriva liberalismului, individualismului, democrației, comunismului etc. și economiei corporatiste. Toate aceste elemente sunt popularizate de Mussolini. Utilizarea salutului roman și a uniformelor colorate prezente în majoritatea regimurilor listate reprezintă un aspect estetic specific Partidului Național Fascist care s-a răspândit în Europa.

Există numeroase partide în România care au fost influențate de fascism: Partidul Național Creștin sub Octavian Goga (1938), Frontul Renașterii Naționale sub Ion Gigurtu (1940) și Statul Național-Legionar aflat sub conducerea Mișcării Legionare (sub Horia Sima) și a mareșalului Ion Antonescu (1940-1941). Primele două nu erau fasciste în accepțiunea deplină a termenului, însă au utilizat fascismul pentru a obține susținerea maselor.

Înainte de și pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania Nazistă a impus numeroase regimuri fasciste în teritoriile europene ocupate. Deși nu erau fidele formei susținute de Mussolini, erau în orice caz autoritare, naționaliste, anticomuniste și aliate puterilor Axei:[9]

De asemenea, au existat și alte mișcări politice în Europa care au fost influențate într-o oarecare măsură de regimul fascist al lui Mussolini. Acestea sunt: Le Faisceau, Fasciștii Britanici, Uniunea Fasciștilor Britanici, Liga Fascistă Imperială, Blueshirts, Partidul Național-Colectivist Francez, Partidul Național Breton, Falange Española, Frontul Negru, Mișcarea Națională Sindicalistă, Verdinaso, Frontul Național, Partidul Național Socialist Grec, Vlajka, Comunitatea Fascistă Națională, ONR-Falanga, Mișcarea Patriotică a Poporului, Pērkonkrusts, Uniunea Legiunilor Naționale Bulgare, Ratniks și Partidul Fascist Rus.[5]

Printre figurile proeminente asociate fascismului european - cu excepția celor din Axă - se numără Oswald Mosley, Rotha Lintorn-Orman, José Antonio Primo de Rivera, Joris Van Severen, Corneliu Zelea Codreanu, Francisco Rolão Preto, Hristo Lukov, Aleksandar Tsankov, Bolesław Piasecki, Radola Gajda, Eoin O'Duffy, Sven Olov Lindholm, Vihtori Kosola și Konstantin Rodzaevsky .

Alte partide politice de dreapta sau de stânga precum CEDA⁠(d), Uniunea Mladorossi⁠(d) și Liga Patriei⁠(d) nu au adoptat ideologia fascistă, ci doar elemente ale acesteia. Politicieni de extremă dreapta precum Alfred Hugenberg, José María Gil-Robles⁠(d) și Gyula Gömbös reprezintă influența fascismului în mediile politice de dreapta, aceștia adoptând o retorică ultranaționalistă și autoritară inspirată de Mussolini.

Note

  1. ^ „What was European fascism?”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Sternhell, Zeev; Sznajder, Mario; Ashéri, Maia (August 8, 1994). The Birth of Fascist Ideology: From Cultural Rebellion to Political Revolution. Princeton University Press
  3. ^ A. James Gregor. „Mussolini's Intellectuals: Fascist Social and Political Thought”. Accesat în . 
  4. ^ „ASSOCIAZIONE NAZIONALISTA ITALIANA”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b For coverage of each one see Cyprian Blamires, ed., World fascism: a historical encyclopedia (Abc-Clio, 2006).
  6. ^ Lewis, Paul H. (December 30, 2002). "Latin Fascist Elites: The Mussolini, Franco, and Salazar Regimes: The Mussolini, Franco, and Salazar Regimes". ABC-CLIO
  7. ^ Blamires, Cyprian; Lloyd-Jones, Stewart. World Fascism: A Historical Encyclopedia. ABC-CLIO. p. 528. ISBN 978-1576079409.
  8. ^ Payne, Stanley G. (1996). A History of Fascism, 1914–1945. University of Wisconsin Press. ISBN 0299148742.
  9. ^ For coverage of each one see Cyprian Blamires, ed., World fascism: a historical encyclopedia (Abc-Clio, 2006).

Bibliografie

  • Atkins, Stephen E. Encyclopedia of modern worldwide extremists and extremist groups (Greenwood, 2004).
  • Blamires, Cyprian, ed. World fascism: a historical encyclopedia (5th edition, ABC-CLIO, 2006).
  • Blinkhorn, Martin. Fascism and the Right in Europe 1919-1945 (Routledge, 2014).
  • Costa Pinto, António (2000). The Blue Shirts - Portuguese Fascists and the New State Arhivat în , la Wayback Machine. (PDF). Social Science Monographs, Boulder - Distributed by Columbia University Press, NY. ISBN 088033-9829.
  • Davies, Peter, and Derek Lynch, eds. The Routledge companion to fascism and the far right (Routledge, 2005).
  • Davies, Peter J., and Paul Jackson. The far right in Europe: an encyclopedia (Greenwood, 2008).
  • Eatwell, Roger. 1996. Fascism: A History. New York: Allen Lane.
  • Griffin, Roger. Nature of fascism (1st ed.). Routledge. ISBN 978-1138174085.
  • Lewis, Paul H. Latin fascist elites : the Mussolini, Franco, and Salazar regimes. Praeger. p. 187. ISBN 978-0275978808.
  • Nelis, Jan; Morelli, Anne; Praet, Danny, eds. (2015). Catholicism and Fascism in Europe 1918-1945. Georg Olms Verlag.
  • Morgan, Philip. Fascism in Europe, 1919–1945 (2003).
  • Paxton, Robert O. 2004. The Anatomy of Fascism. New York: Alfred A. Knopf, ISBN 1-4000-4094-9
  • Payne, Stanley G. 1995. A History of Fascism, 1914–45. Madison: University of Wisconsin Press ISBN 0-299-14874-2
  • Sarti, Roland. The Ax Within: Italian Fascism in Action (New Viewpoints, 1974).
  • Wiarda, Howard J. (1977). Corporatism and Development: The Portuguese Experience (First ed.). Univ of Massachusetts Press. ISBN 978-0870232213.