Familia fără nume (în francezăFamille-sans-nom) este un roman scris de Jules Verne între 1887-1888 care ilustrează viața unei familii din Canada-de-Jos din timpul Revoltei Patrioților între 1837-1838[1]. Romanul a fost serializat în Magasin d'Éducation et de Récréation între 1 ianuarie și 1 decembrie 1889, fiind publicat în volum în același an, în două părți[2].
Cartea nu are un final fericit. Istorisind despre perioada 1837-1838, Jules Verne dorea să le reamintească compatrioților săi problemele comunității franceze canadiene la data apariției cărții. În roman, suspansul obișnuit al lui Verne și umorul său nu se regăsesc decât într-o măsură foarte mică.
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Controlul exercitat de Marea Britanie asupra teritoriilor franco-canadiene este tot mai mare, iar asta duce la nemulțumirea populației. Un prim complot destinat înlăturării jugului britanic este dejucat după trădarea lui Simon Morgaz, unul dintre revoluționari. Gestul atrage oprobriul public asupra familiei sale, care este nevoită să-și piardă urma. După moartea lui Simon, soția lui Bridget renunță la numele de familie și-și crește cei doi băieți în spiritul sacrificiului pentru țară, în încercarea de a repara răul produs de tatăl lor. Joann devine abate și susține speranța și spiritul de revoltă al franco-canadienilor prin predicile sale, în timp ce Jean devine misteriosul lider al mișcării reacționare, cunoscut ca Jean-Fără-Nume.
Autoritățile pun un premiu pe capul lui, dar locuitorii nu vor să-l demaște. Astfel, Jean reușește să organizeze revoluția anti-britanică alături de foștii colaboratori ai tatălui său, care nu-i cunosc adevărata identitate. Mișcarea izbucnește în 1837, localnicilor adăugându-li-se și indienii huron, al căror șef de trib este desemnat un notar cu descendență indiană, apropiat al lui Jean-Fără-Nume.
După o primă victorie, forțele revoluționarilor sunt înfrânte și obligate să se retragă pe insula Navy, situată la jumătatea distanței dintre Canada și Statele Unite. Jean-Fără-Nume este capturat și condamnat la moarte, dar Joann reușește să-i ia locul în ultimul moment și se sacrifică pentru fratele său. Acesta preia din nou comanda revoluționarilor, dar dezvăluirea identității sale atrage furia mulțimii, care e dispusă să uite tot binele făcut de el pentru țară, doar din cauza urii pe care o stârnește numele Morgaz. Evenimentele se precipită, britanicii lansează un ultim atac care distruge și ultimele forțe revoluționare cantonate pe insulă. Odată cu ele își pierd viața atât Jean, cât și prietenii săi apropiați.
Jules Verne introduce în acest roman un preot catolic, Joann, care cheamă la luptă și care este gata să-și dea viața. Personajele de preoți sunt rare în opera verniană. În versiunea originală a romanului Naufragiații de pe Jonathan, doi preoți reușesc să-l convingă pe erou să se convertească la catolicism[4].
În alt roman, Minunatul Orinoco (1898), colonelul de Kermor - în căutarea căruia pornește prin Venezuela fiica sa, Jeanne, alături de o expediție științifică menită să descopere izvoarele fluviului Orinoco - s-a retras pe continentul sud-american după decesul soției sale, devenind preot și consacrându-și viața operelor de caritate creștină și evanghelizării indigenilor. El a devenit părintele Espérante - joc de cuvinte făcut de Jules Verne pornind de la limba esperanto, pe care a învățat-o către sfârșitul vieții și care se dorea un limbaj universal al omenirii, întocmai ca și credința predicată de preot indigenilor sud-americani.
familia aflată sub oprobriu public din cauza unor fapte comise în trecut de unul dintre membrii ei
iubirea imposibilă, ilustrată de relația dintre Jean-Fără-Nume și Claire Vaudreuil
Lista personajelor
Familia Morgaz
Simon Morgaz - în vârstă de 46 în 1825, avocat, a denunțat complotul franco-canadian și a sfârșit prin a se sinucide
Bridget Morgaz - soția lui, 50 de ani în 1837
Joann Morgaz - născut în 1807, a optat pentru religie și a devenit abate
Jean Morgaz - născut în 1808, în 1837 a devenit șeful revoltei locuitorilor Quebec-ului sub pseudonimul Jean-Fără-Nume
Familia Harcher
Este constituită din 26 de copii.
„Acestea nu mai sunt familii, ci triburi, cu obiceiuri patriarhale. [...] Cincisprezece fii și unsprezece fiice, de toate vârstele, de la trei săptămâni la treizeci de ani. Avea patru fii și două fiice căsătoriți și șaptesprezece nepoți, deci un total de cincizeci și doi de urmași ai familiei Harcher[5].”
Thomas Harcher - 50 de ani, fermier canadian, se ocupă de pământurile d-lui Vaudreuil
Catherine Harcher - soția lui, 45 de ani
Pierre Harcher - 30 de ani, pescar
Rémy Harcher - 30 de ani, pescar, geamănul lui Pierre
Michel Harcher - 29 de ani, pescar
Tony Harcher - 28 de ani, pescar
Jacques Harcher - 27 de ani, pescar
Rose Harcher - pe punctul de a se mărita cu Bernard Miquelon
restul membrilor familiei
Revoluționarii de la 1825
Walter Hodge - 60 de ani, american
Dl. Vaudreuil - 35 de ani la acea dată, viitorul tată al lui Clary Vaudreuil
Robert Farran - profesor la Montréal
François Clerc - proprietar bogat de la Châteaugay
Revoluționarii de la 1837
Clary Vaudreuil - 20 de ani, fiica d-lui Vaudreuil, îndrăgostită de Jean-Fără-Nume
André Farran - fratele lui Robert Farran
William Clerc - fratele lui François Clerc
Vincent Hodge - 32 de ani, fiul lui Walter Hodge, îndrăgostit de Clary Vaudreuil
Sébastien Gramont - avocat din Québec, deputat
Autoritățile engleze
Lordul Gosford - guvernatorul general al Quebec-ului
Sir John Colborne - comandantul general al armatei
Colonelul Gore
Gilbert Argall - ministrul poliției
Colonelul Witherall
Rip de la firma Rip and Co - polițist anglo-canadian, 45 de ani în 1837
Alte personaje
Nicolas Sagamore (supranumit Maestrul Nick) - notar în Montreal, 50 de ani, descendent al huronilor
Lionel Restigouche - al doilea secretar al Maestrului Nick și poet în timpul liber, 17 ani
Dolly - bătrâna servitoare a Maestrului Nick
Turner - martor și denunțător al trădării lui Simon Morgaz în 1825
Adaptări
Romanul a fost adaptat pentru teatru de mai multe ori. Prima tentativă, aparținându-i lui Georges Bastard (1851-1914) și petrecută în 1897, a eșuat. În 1902, Théo Bergerat a montat piesa la Teatrul Château d'Eau. În 1903, Germain Beaulieu a adaptat romanul într-o dramă în șase acte și un prolog, la Teatrul național din Québec. În sfârșit, în 1913, A. Jacques Parès a publicat Trahison ou Simon Morgaz, o dramă istorică într-un act[6].
Traduceri în limba română
2011 - Familia fără nume, Ed. ErcPress, Colecția "Jules Verne", vol. 14, ISBN 973-602-042-8
Note
^Alexandre Tarrieu analizează sursele romanului în Familia fără nume între ficțiune și realitate, Revista Jules Verne nr. 29, 2009.
^Bibliographie analytique de toutes les œuvres de Jules Verne, de Piero Gondolo della Riva. Vol. I. Société Jules Verne. 1977.
^Titlurile capitolelor au fost preluate din ediția apărută la editura ErcPress în 2011.
^Fiul scriitorului, Michel Verne, a eliminat aceste două personaje din versiunea definitvă, pe care a publicat-o după moartea tatălui său
^Sursa: Volker Dehs : Les Drames du Crépuscule, Revista Jules Verne 33/34, Les Arts de la représentation, Centrul internațional Jules Verne, 2011, p.53-61
