În cosmologia fizică, epoca electroslabă a fost perioada din evoluția universului timpuriu, când temperatura universului a scăzut suficient încât interacțiunea tare s-a separat de interacțiunea electroslabă, dar a fost suficient de mare pentru ca electromagnetismul și interacțiunea slabă să rămână contopite într-o singură interacțiune electroslabă la temperaturi de peste 159,5±1,5 GeV[1] (daca presupunem modelul standard al fizicii particulelor).
Unii cosmologi situează acest eveniment la începutul epocii inflaționiste, la aproximativ 10−36 secunde după Big Bang.[2][3][4] Alții îl plasează la aproximativ 10−32 seconde după Big Bang când energia potențială a câmpului inflaton care a condus la inflația universului în epoca inflaționistă a fost eliberată, umplând universul cu o plasmă densă, fierbinte de quark-gluon.[5] Interacțiunile particulelor din această fază au fost suficient de energice pentru a crea un număr mare de particule exotice, bosonii W și Z și bosoni Higgs. Pe măsură ce universul s-a extins și s-a răcit, interacțiunile au devenit mai puțin energice și când universul avea aproximativ 10−12 secunde, bosonii W și Z au încetat să mai fie creați la rate observabile. Bosonii W și Z rămași s-au descompus rapid, iar interacțiunea slabă a devenit o forță cu rază scurtă de acțiune în următoarea epocă, epoca quark.
Fizica epocii electroslabe este mai puțin speculativă și mult mai bine înțeleasă decât fizica perioadelor anterioare ale universului timpuriu.
Referințe