Ekaterina Gheladze (în rusă Екатерина Георгиевна Геладзе - Ekaterina Gheorghievna Gheladze, în georgiană ქეთევან გელაძე - Ketevan Gheladze, cunoscută celor apropiați cu numele de „Keke”) (n. 5 februarie 1858, Gambareuli lângă Gori, Imperiul rus - d. 4 iunie 1937, Tiflis, URSS) a fost mama lui Iosif Vissarionovici Stalin.
Biografie
Ea s-a născut în familia unor iobagi creștini ortodocși din Gori, Georgia, în 1858. Deși tatăl ei, Glakh Gheladze, a murit pe când ea era mică și familia a fost tot timpul săracă, mama a reușit să facă în așa fel încât Keke să învețe carte.
Pe 17 mai 1872, la doar 16 ani, Keke s-a măritat cu Vissarion Ivanovici Djugașvili.[A] Primii lor doi copii au murit la scurtă vreme după naștere, Mihail în 1876 și Gherghi în anul următor. Cel de-al treilea și ultimul lor copil, Iosif, s-a născut pe 6 decembrie 1878. Alintat „Soso”, Iosif a crescut într-un mediu familial foarte violent. Tatăl lui („Beso”) se îmbăta neîncetat și își bătea deseori nevasta și copilul.[B] Chiar înainte ca Iosif să împlinească 10 ani, Beso și-a părăsit familia, (unele surse afirmă că ar fi fost alungat de acasă de nevastă). Pentru a-și crește copilul, Keke a început să slujească în casele diferiților oameni cu stare ca menajeră, cusătoare sau spălătoreasă.
Keke a lucrat deseori în casa unui comerciant evreu bogat din Gori, David Pismamedov, unde, uneori, își lua și fiul să o ajute. Iosif părea un copil muncitor, câștigând simpatia stăpânilor casei, David Pismamedov încurajându-l pe tânărul Stalin să învețe carte, dându-i cărți de citit și bani.
Marea dorința a mamei lui Iosif era aceea de a-și vedea fiul preot. Ea a reușit cumva să strângă suficienți de mulți bani ca să-l dea la școală, poate și cu ajutorul lui Pismamedov. În 1888 și-a înscris fiul la Școala bisericii din Gori, pentru ca mai apoi, după ce rezultatele la învățătura i-au permis acestuia să obțină o bursă, l-a înscris pe Iosif la Seminarul Teologic din Tiflis, pe când acesta împlinise vârsta de 16 ani.
După ce Stalin a reușit să ocupe funcții importante în regimul comunist, și-a instalat mama într-un palat din Caucaz, fosta reședință a viceregelui țarist. Se povestește ca Keke a ocupat aici numai o cameră modestă. De aici a scris deseori scrisori fiului său și soției acestuia (în limba georgiană, deoarece nu a învățat niciodată limba rusă). Deși corespondență Keke-Stalin a fost neîntreruptă, se pare că dictatorul sovietic nu și-a vizitat mama până în 1935, pe când aceasta era grav bolnavă. N. Kipșidze, unul dintre doctorii care au îngrijit-o pe Keke, își amintește că Stalin și-a întrebat mama: „De ce m-ai bătut așa de tare?” „De asta ai ajuns așa de bine.”, i s-a răspuns. În replică, Keke și-a întrebat fiul: „Iosif, ce ești tu de fapt acum?” „Îl mai ții minte pe țar? Ei bine, eu sunt asemeni țarului.”, a răspuns Stalin. „Mai bine te făceai preot” și-a exprimat mama lui regretul.
A murit în ziua de 13 mai a anului 1937.
Note
- AMontefiore, 2007, (Cap. I - Keke's Miracle: Soso, p. 15)[2]
- B„In the course of 1883, Beso became ‘touchy and very careless’, getting into drunken fights and earning the nickname ‘Crazy Beso’”. (...) „By the time Soso was five, Crazy Beso was an alcoholic tormented by paranoia and prone to violence. ‘Day by day,’ said Keke, ‘it got worse.’”- Montefiore, 2007, (Cap. I - Keke's Miracle: Soso, p. 20, 22)[2]
Bibliografie
Referințe
Legături externe
