Dreptul Uniunii Europene sau dreptul comunitar reprezintă setul de norme de drept adoptate de Comunitatea Europeană și care se aplică în cadrul statelor Membre ale Uniunii Europene. Dreptul comunitar constă în principal din tratate și din instrumentele adoptate de către instituții în conformitate cu tratatele, precum regulamente și directive, adoptate începând cu Tratatul de la Paris, care a înființat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului.

Jurisprudența Curții de Justiție reprezintă, de asemenea, unul din izvoarele dreptului comunitar. Conform acesteia, dreptul european reprezintă "o nouă ordine juridică în drept internațional.^[2] Dreptul comunitar se deosebește de dreptul internațional public prin câteva aspecte. În ambele cazuri, însă, acestea transcend dreptul național, cu scopul de a promova cooperarea și dezvoltarea umană.

Începând cu 1999 Tratatul de la Amsterdam din 1996 a permis stabilirea unei legături între cooperarea juridică în probleme civile și dreptul la liberă circulație al oamenilor. Posibilitatea de a se baza pe o Legislație comunitară nu este o problemă nesemnificativă pentru cetățeanul european, care poate astfel invoca o Reglementare comunitară în sprijinul acțiunilor sale în instanță.

Recunoașterea reciprocă a deciziilor judecătorești este temelia întregului sistem. Consiliul și Comisia Europeană au adoptat un program de recunoaștere reciprocă menit să stabilească măsurile principale ce trebuiesc luate în această privință.

• Traducerea realizată de ARPCC a textului disponibil pe Portalul web al Rețelei judiciare Europene