| Doina lui Lucaciu
„Cântă mierla prin păduri, of, of, of,
Robu-i Lucaciu la unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte,
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte.
Nu fi mierlă supărată, of, of, of,
Nu-i robia ne-ncetată,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară.
Nu suspina în zadar, of, of, of,
Du-mi-te pân-la Sătmar,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare.
Vântul bate, frunza pică, of, of, of,
Inima mi se despică,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin.
Seghedine, Seghedine, of, of, of,
Dumnezeu cum te mai ține?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?”
1893, George Bocu
|
Hora lui Roman
„Plânge mierla prin păduri, of, of, of,
Robu-i Roman la unguri
Pentru sfânta direptate
Că noi n'avem din ea parte.
Stâpânii s-au mâniat
Că Roman a cuvântat
Și-n dietă și-n tipar
A spus chinul nost amar.
Nu fi mierlă supărată, of, of, of,
Nu-i robia ne-ncetată,
Vine-o dalbă primăvară
Fi-va Roman liber iară.
Spune-i dragă păsărică,
Ca să rabde fără frică;
Că dacă s-a libera
Noi toți l-om îmbrățoșa!
Juni, bătrâni și copilițe,
Împletindu-i cununițe,
Toți ca prieteni l-om primi
Și fierbinte l-om iubi!
Fiva Roman liber iară
Pentru noi în astă țară;
Până-i viu nu-l părăsim,
Hora lui o tot horim.
Că el bine s-a luptat,
Ca român înflăcărat,
Pentru țară și națiune
A pretins el multe bune.
Sandru Roman să trăiască
Și națiunea să-nflorească;
Zeitatea să-i ajute,
Și să-i dea putere-n lupte!
Dute mierlă, spune-i, spune,
Că-l așteptăm cu cunune,
Cu iubire și frăție
Și cu sărutări o mie.
Nu fi mierlă supărată,
Sboară sus la Vaț îndată;
Sboară mică păsărea
Colo în prinsoarea grea.
Dute și te pune-ndată
La fereasta încuiată,
Unde Roman în prinsoare
Nu vede nici cer nici soare.
...
1870, Iosif Vulcan
|