Prima monedă de doi bani a fost bătută în 1867 de două monetări diferite din Birmingham, Anglia: Heaton și Watt & Co.
Moneda măsura 20 mm în diametru, cântărea 2 g și avea o grosime de 0,7 mm. Compoziția sa era 95% cupru, 4% staniu și 1% zinc. Aversul prezenta numele țării și stema acesteia. Pe revers era inscripționată valoarea nominală de 2 BANI între o ramură de laur și una de stejar, precum și anul emiterii, 1867. Fiecare monetărie a bătut câte 5 milioane de bucăți și a folosit marca proprie de monetărie, plasată sub coroana de ramuri: WATT & C°, respectiv HEATON. Monedele au intrat în circulație la 1 ianuarie 1868.[1][2]
2 bani 1879-1881
A doua monedă de doi bani a fost emisă între 1879 și 1881 și era prima monedă de doi bani care îl înfățișa pe monarhul român. A păstrat dimensiunile și compoziția monedei din 1867. Aceasta îl avea pe avers pe domnitorul Carol I și inscripția CAROL I DOMNUL ROMÂNIEI. Sub portretul său se afla numele KULLRICH, numele de familie al gravorului. Pe revers se găsea, în partea superioară, numele țării, ROMANIA, stema României, iar data era împărțită de o parte și de alta a stemei. În partea inferioară, sub stemă, în partea dreaptă, se afla un spic de grâu, iar în partea stângă era marca monetăriei, litera B. Tirajul a fost de 500.000 de piese în 1879, 10.500.000 în 1880 și 1.250.000 în 1881, realizate la monetăria din București.[3][4]
Regatul României
2 bani 1882
Avers
Revers
Monedă de 2 bani din 1882
A treia monedă de doi bani a fost emisă doar în 1882, după proclamarea Regatului României și a pastrat specificațiile emisiunilor precedente. Designul a rămas asemănător, cu diferența că aversul avea un nou portret al lui Carol I, realizat tot de Friedrich Wilhelm Kullrich, iar inscripția de pe avers a fost actualizată în CAROL I REGELE ROMÂNIEI, conform noii forme de guvernământ. Pe revers a fost eliminat numele țării, iar stema națională a fost redimensionată, fiind prezentată într-o versiune mai mare comparativ cu emisiunea precedentă. Tirajul a fost de 5.000.000 de bucăți, realizate la monetăria din București.[5][6]
2 bani 1900
La 18 martie 1900 a fost adoptată legea care autoriza baterea unor noi monede din cupru de 1 și 2 bani, precum și a monedelor de 5, 10 și 20 de bani din nichel.[7][8]
Astfel, cea de-a patra și ultima monedă de 2 bani a emisă în 1900. Noua monedă de doi bani a fost pusă în circulație la data de 15 iunie 1901, împreună cu moneda de 1 ban.[9]
Și aceasta a păstrat specificațiile emisiunilor anterioare. Aversul era similar emisiunii din 1882, iar reversul celei din 1879 - 1881. Au fost bătute 20.000.000 de bucăți la monetăria din Hamburg.[10][11]
3,5 milioane de exemplare de 2 bani, fără a se specifica anul emisiunii, însumând 70.000 de lei, au fost demonetizate în 1906, metalul recuperat din acestea fiind vândut prin licitație publică.[12]