Termodinamică
Schema unei mașini termice Carnot
Ramuri Clasică Statistică Chimică Cuantică de echilibru / de neechilibru
Principii Zero Primul Al doilea Al treilea
Sisteme Izolat Închis Deschis Adiabatic Stare Ecuație de stare Gaz ideal Gaz real Stare de agregare Fază Echilibru radiativ termic Volum de control Instrumente Procese Destindere liberă Izobar Izocor Izotermic Adiabatic exponent Izentropic Izentalpic Politropic Cvasistatic Reversibil Ireversibil disipare Cicluri Carnot Direct Inversat Randament și eficiență Diagrame termodinamice p-V T-s h-s p-h h-x
Propertăți ale sistemelor Notă: Parametri conjugați cu italice Proprietăți intensive și extensive Funcții de proces Lucru mecanic Căldură Funcții de stare Temperatură / Entropie Presiune (internă, parțială) / Volum Potențial chimic / Număr de particule Titlul vaporilor Proprietăți reduse
Proprietăți ale materialelor Capacitate termică masică  ${\displaystyle c=}$ ${\displaystyle T}$ ${\displaystyle \partial S}$ ${\displaystyle N}$ ${\displaystyle \partial T}$ Coeficient de compresibilitate  ${\displaystyle \beta =-}$ ${\displaystyle 1}$ ${\displaystyle \partial V}$ ${\displaystyle V}$ ${\displaystyle \partial p}$ Coeficient de dilatare volumică  ${\displaystyle \alpha =}$ ${\displaystyle 1}$ ${\displaystyle \partial V}$ ${\displaystyle V}$ ${\displaystyle \partial T}$
Ecuații Teorema lui Carnot Teorema lui Clausius Relația fundamentală Legile gazelor ideale Stări corespondente Relațiile Maxwell Relațiile Onsager Ecuațiile Bridgman Tabel cu ecuații termodinamice
Potențiale Energie internă: ${\displaystyle U(S,V)}$ Energie liberă: ${\displaystyle F(T,V)=U-TS}$ Entalpie: ${\displaystyle H(S,p)=U+pV}$ Entalpie liberă: ${\displaystyle G(T,p)=H-TS}$ Entropie liberă
Istorie Cultură Istorie Generală Istoria entropiei Istoria perpetuum mobilelor Filozofie Entropia ca disipare Entropie și timp Clichetul brownian Demonul lui Maxwell Paradoxul morții termice Paradoxul lui Loschmidt Teorii Teoria caloricului Forța vie Echivalentul mecanic al caloriei Putere motrice Lucrări fundamentale An Inquiry Concerning ... Heat On the Equilibrium of Heterogeneous Substances Réflexions sur la puissance motrice du feu Cronologii Termodinamică mașini termice
Personalități Bernoulli Boltzmann Bridgman Carathéodory Carnot Clapeyron Clausius de Donder Duhem Gibbs von Helmholtz Joule Kelvin Lewis Massieu Maxwell von Mayer Nernst Onsager Planck Rankine Smeaton Stahl Tait Thompson van der Waals Waterston
Altele Nucleație Autoasamblare Autoorganizare Ordine și dezordine
Categorie
v d m

În termodinamică disiparea este rezultatul unui proces ireversibil care afectează un sistem termodinamic. Într-un proces disipativ, energia (internă, cinetică sau potențială) se transformă din forma inițială într-o formă finală, unde capacitatea formei finale de a produce lucru mecanic este mai mică decât cea a formei inițiale. De exemplu transmiterea energiei sub formă de căldură este disipativă deoarece este un transfer de energie altfel decât prin lucru mecanic sau prin materie și împrăștie energie concentrată anterior. Urmând principiul al doilea al termodinamicii în transmiterea căldurii prin conducție și radiație de la un corp la altul, entropia variază în funcție de temperatură (reduce capacitatea combinației celor două corpuri de a produce lucru mecanic), dar într-un sistem izolat nu scade niciodată.^[1]

Procesele care au loc la o temperatură locală definită produc entropie cu o anumită viteză. Viteza de producție a entropiei înmulțită cu temperatura locală dă puterea disipată. Exemple importante de procese ireversibile sunt: fluxul termic printr-o rezistență termică, curgerea unui fluid printr-o rezistență hidrodinamică, difuziunea (amestecarea), reacțiile chimice și trecerea curentului electric printr-o rezistență electrică (efectul Joule).

Conceptul de disipare a fost introdus în termodinamică de către William Thomson, în 1852.^[2] Thomson a dedus că dacă un proces nu este guvernat de un „motor termodinamic perfect”, vor apărea diverse procese disipative ireversibile. Astfel de procese identificate de Thomson au fost frecarea, difuziunea, transmiterea căldurii și absorbția luminii.

În ingineria mecanică disiparea este conversia ireversibilă a energiei mecanice în energie termică cu o creștere asociată a entropiei.^[3][4]

Procesele termodinamice disipative sunt în esență ireversibile deoarece produc entropie. Planck a considerat frecarea drept exemplul principal al unui proces termodinamic ireversibil.^[5] Într-un proces în care temperatura este definită local continuu, produsul dintre densitatea locală a vitezei de producție a entropiei și temperatura locală dă densitatea locală a puterii disipate.

O anumită apariție a unui proces disipativ nu poate fi descrisă de un singur formalism individual hamiltonian. Un proces disipativ necesită o colecție de descrieri hamiltoniene individuale admisibile, cea care tocmai descrie apariția la un anumit moment a procesului efectiv fiind necunoscută. Aceasta include frecarea, șocurile și toate forțele similare care au ca rezultat incoerența energiei, adică conversia fluxului de energie coerentă sau direcționarea fluxului de energie într-o distribuție indirectă sau mai izotropă.

Exemple de procese ireversibile, cu disipări ale energiei, sunt:

• fluxul termic printr-o rezistență termică,
• curgerea unui fluid printr-o rezistență hidrodinamică,
• difuziunea (amestecarea),
• reacțiile chimice^[6][7]
• trecerea curentului electric printr-o rezistență electrică (efectul Joule).

	Portal Fizică
	Portal Inginerie mecanică