Dionis Bubani s-a născut pe 18 septembrie 1927 în București (România), pe fosta stradă „Turcească” (redenumită mai târziu „Munții Tatra”). A absolvit școala elementară și liceul la București. Dionis era fiul lui Gjergj Bubani, editor, publicist și traducător albanez care a trăit și a lucrat mult timp în România. Familia Bubani s-a întors în Albania în 1936, unde tatăl lui Dionis, Gjergj, a devenit redactor-șef al ziarului Drita („Lumina”) și mai târziu director al postului Radio Tirana.[3]
După cel de-al Doilea Război Mondial, Gjergj Bubani a fost arestat și întemnițat de Tribunalul Special pentru Criminali de Război și Dușmani ai Poporului condus de Koçi Xoxe.[4] Dionis a trecut printr-o perioadă dificilă, fiind nevoit să aibă grijă de familie. A avut meserii umile: reparator de biciclete, vânzător ambulant de țigări, magazioner sau dactilograf la Ministerul albanez al Afacerilor Externe. În această perioadă a început să scrie. După moartea lui Xoxe, unele dintre victimele Tribunalului Special au fost parțial reabilitate. Dionis a început să colaboreze la ziarele și revistele Letrari i ri („Noua literatură”) și Rinia („Tineretul”), iar în 1946 a început să publice în revista Hosteni, care era cea mai cunoscută revistă satirică albaneză. El a devenit acolo redactor-șef. A colaborat, de asemenea, la „Estrada e Tiranës” („Teatrul de comedie din Tirana).[5]
Dionis Bubani a studiat filologia la Universitatea din Tirana. A avut o lungă carieră creativă, scriind satiră, umor, literatură pentru copii, comedii și efectuând traduceri. A primit mai multe premii în semn de apreciere a operei sale. Una dintre lucrările sale prezintă mai multe personalități ale Renașterii naționale albaneze, dar și alte personalități literare pe care a avut șansa să le cunoască personal, printre care Çajupi, Asdreni, Mitrush Kuteli, Lasgush Poradeci, Skender Luarasi, Ismail Kadare etc. În 2005 și-a publicat autobiografia.[5]
