Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Denis Buican s-a născut la 21 decembrie1934 în București, fiind fiul lui Dumitru Peligrad, boier și filantrop din Mărginimea Sibiului. Este pionier al radiogeneticii din România (primele sale studii referindu-se la influența electricității asupra plantelor), inginer agronom (1956), doctor în genetică (1961), apoi cercetător științific și cadru didactic universitar la București, Denis Buican a combătut teoriile lui Lîsenko ce fuseseră impuse fostelor democrații populare, începând din anul 1948. În prima sa carte - publicată în limba română în 1969 - Biologie generală, genetică și ameliorare, Denis Buican nu ezită să atace teoria oficială a lui Lîsenko.
Dorind să scape de dictatura comunistă din România, Dumitru Peligrad, cu ocazia participării sale la un congres internațional, se instalează în 1969 la Paris unde ia numele de Denis Buican în 1972, odată cu naturalizarea sa prin care devine cetățean francez. În urmare, se consacră studiilor sale de istoric și de filosof al științelor, materializate în primul rând printr-o teză de doctorat de Stat (1983), intitulată Istoria geneticii și evoluționismului în Franța, teză ce reprezintă o premieră absolută în materie de istorie veritabilă a acestei științe, realizată în Franța. În cadrul ei, Denis Buican demonstrează modul în care neo-lamarckismul, pe atunci dominant în Franța, a împiedicat în această țară dezvoltarea geneticii pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea.
În 1989, cartea sa, Revoluția evoluției obține un Mare Premiu al Academiei Franceze. În 1997, Buican prezidează secția Biologie și științe medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a Științelor la Liège (Belgia). Profesor de istorie a științelor la Universitatea Paris X-Nanterre timp de două decenii (1983-2003), Buican este autorul teoriei sinergice a evoluției, care completează și reactualizează teoria sintetică dezvoltată prin anii 1940. El este și autorul unei noi teorii a cunoașterii : biognoseologia.
Autor al conceptelor de genocid de rasă (Hitler) vs genocid de clasă (Stalin).[3]
În domeniul educației, Denis Buican pledează pentru o veritabilă meritocrație, bazată pe selecționarea selecționatorilor, respectarea valorii individuale și egalitatea șanselor :
„O societate simultan echitabilă și performantă are nevoie de un sistem de învățământ selectiv și chiar micro-selectiv capabil să ofere fiecăruia, din fragedă copilărie până la senectute, posibilitatea de-a se dezvolta fără nici-o discriminare, pe criterii sociale, rasiale, religioase, etc., în limitele patrimoniului său ereditar[4]”
Publicații
Unele lucrări figurând în lista ce urmează au fost traduse în limba română și publicate în România, după 1990.
Epistemologie și istoria științelor
Biologie generală, genetică și ameliorare (în colaborare cu Bogdan Stugren), București, Editura didactică și pedagogică, 1969.
L'Éternel Retour de Lyssenko, Paris, Copernic, 1978.
Histoire de la génétique et de l'évolutionnisme en France, Paris, PUF, 1984.
La Génétique et l'Évolution, Paris, PUF, Que sais-je?, 1986.
Génétique et Pensée évolutionniste, Paris, SEDES, 1987.
Darwin et le Darwinisme, Paris, PUF, Que sais-je?, 1987.
Lyssenko et le Lyssenkisme, Paris, PUF, Que sais-je?, 1988.
