Degețica (în danezăTommelise) este un basm de Hans Christian Andersen. A fost publicat prima oară în 1835 în volumul Eventyr, fortalte for Børn. Første Samling. Andet Heft.
Rezumat
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Ilustrație cu Degețica, 1872
O femeie singură și săracă își dorea foarte mult un copil. Într-o zi acesta s-a dus la o vrăjitoare să îi ceară un leac. Vrăjitoarea i-a dat un bob de orez pe care să îl planteze într-un ghiveci cu flori și din el va răsări un copilaș. Din acest bob de orez a ieșit prima dată o lalea. Femeia a sărutat bobocul de lalea. Acesta s-a desfăcut iar în mijlocul său se afla o fată cât un deget de mare. Din acel moment fetița s-a numit Degețica.
Aceasta dormea într-o coajă de alun atunci când la fereastra s-a apăruse o broască râioasă care a răpit-o deoarece considera că era numai bună de soție pentru fiul său. A dus-o pe malul unui râu iar dimineața când Degețica s-a trezit i-a spus că o va mărita cu fiul ei. Fetița a început să plângă. Un peștișor care a auzit discuția, a ros lujerul frunzei, iar aceasta a fost luată de apa râului cu tot cu fetiță.
După o vreme, un cărăbuș a răpit-o pe Degețica. Toții cărăbuși au spus că fetița este foarte frumoasă. În schimb femelele cărăbuș aveau altă părere, o considerau urâtă. După un timp cărăbușul i-a dat drumul. Fata a ajuns în vizuina unui șoarece care i-a spus că o va lăsa să stea la el dacă îi spune povești și îi face curat. Șoarecele i-a spus fetei că va veni în vizită un sobol. Degețica le-a cântat un cântec iar sobol i-a propus fetiței să se însoare cu el. Aceasta nu a fost de acord.[1]
Într-o zi Degețica văzuse pe jos o pasăre rănită, aceasta a îngrijit-o până când rândunica s-a însănătoșit. După ce și-a revenit pasărea a plecat spre țările calde. Degețica pentru că nu mai suporta să fie umilită a decis să plece cu pasărea. Rândunica își avea cuibul în grădina Duhului florilor.[2] Acesta văzând-o pe fata s-a îndrăgostit de ea și a cerut-o de soție. Aceasta a acceptat și așa și-a împlinit dorința.[3]
Surse și inspirație
„Degețica” este, în esență, o creație a lui Andersen, dar se inspiră din povești tradiționale similare, ca Tom Degețel. Alte surse de inspirație au fost liliputanii de 15 centimetri din Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift, povestirea lui Voltaire, Micromégas, cu o distribuție de oameni uriași și miniaturali, și povestea erotică Meister Floh a lui E. T. A. Hoffmann, în care o doamnă minusculă de o palmă îl tulbură pe erou. O fetiță minusculă apare în fantezia în proză a lui Andersen, „O călătorie pe jos de la canalul Holmen până la punctul estic al Amagerului" (1828),[4][5] iar o imagine literară similară cu cea a ființei minuscule din interiorul unei flori a lui Andersen se găsește în „Prințesa Brambilla” (1821) a lui E. T. A. Hoffmann.[6]
