Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Daniil al II-lea sau Danilo al II-lea sau bătrânul Danilo (în sârbăДанило; n. aproximativ 1270 — d. 19 decembrie1337) a fost unul dintre cei mai venerați sfinți ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, personalitate religioasă, culturală și politică, sfânt, arhiepiscop al Serbiei din 1324 (arhiepiscop de Peć).
Arhiepiscopul Danilo al II-lea și profetul DanielMonumentul lui Danilo al II-lea în orașul Raška (Serbia)Sicriul lui Danilo al II-lea
S-a născut într-o familie nobilă, numele său laic rămânând necunoscut. Primind o educație bună în tinerețe, devine unul dintre cei mai de încredere curteni ai regelui SerbieiȘtefan Uroș al II-lea Milutin și un ajutor fidel al acestuia. După o discuție cu un bătrân înțelept într-o mănăstire din Sopoćani, unde a ajuns însoțindu-l pe rege, a decis să devină călugăr. În jurul anului 1300, renunțând la cariera laică, a fost tuns cu numele Daniil și a intrat în mănăstirea Sfântului Nicolae din Končul. Între 1304 și 1305, a făcut parte din anturajul arhiepiscopului Eustatie, dobândind experiență prețioasă în conducerea afacerilor bisericești. În 1305 a fost ales egumen al Mănăstirii Hilandar de pe Muntele Athos.
În timpul Companiei Catalane, când cruciații alungați din Palestina, amestecați cu arabi, jefuiau și prădau mănăstirile athonite, a condus apărarea mănăstirii între 1307 și 1310. Confruntându-se cu amenințarea, Danilo a adunat cele mai valoroase comori ale mănăstirii și a plecat cu o escortă armată în Serbia, unde le-a predat lui Ștefan Uroș II Milutin. Când pe Muntele Athos s-a reinstaurat pacea, sfântul a renunțat la egumenie și s-a retras în completă tăcere.
La întoarcere, a fost ales episcop al eparhiei Banja, dar a acceptat să administreze eparhia cu condiția de a i se permite să trăiască pe Muntele Athos și a condus-o timp de trei ani. A supravegheat construcția Mănăstirii Sfântului Ștefan din Banja și a avut grijă de tezaurul regal, pe care l-a păstrat în siguranță.
În perioadele petrecute pe Athos a fost strâns legat de Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde majoritatea călugărilor erau sârbi, și avea un părinte spiritual care i-a oferit sfat și sprijin.
În 1317, Danilo a fost numit în funcția de episcop al Eparhiei Hum. A rămas în această funcție până în 1324, când a fost ridicat la rangul de arhiepiscop al Serbiei.
În anul 1328, Danilo a ridicat în orașul Peć biserica ortodoxă a Maicii Domnului, pe care a unit-o ulterior printr-un exonartex, proiectat de el însuși, cu bisericile Sfinților Apostoli și Sfântului Dimitrie. De asemenea, a construit bisericile ortodoxe ale Sfântului Nicolae în Peć și Sfântului Gheorghe în cetatea Maglič.
A fost consilierul a trei conducători succesivi ai Serbiei, un diplomat abil și priceput.
Danilo este autorul celei mai vechi părți a colecției „Viețile regilor și arhiepiscopilor sârbi” (completată ulterior de alți autori), care cuprinde viețile regilor Stefan Uroș I, Stefan Dragutin, Milutin (Stefan Uroș al II-lea), reginei Elena, arhiepiscopilor Arsenie I, Ioanichie I și Eustatie I. Acest ciclu, creat între 1317 (Viața reginei Elena) și 1324 (Viața regelui Milutin), este o sursă esențială pentru istoria dinastiei Nemanjić și a Bisericii Ortodoxe Sârbe din a doua jumătate a secolului al XIII-lea – primul sfert al secolului al XIV-lea și, potrivit specialiștilor, continuă tradiția sfântului Stefan Prvovenčani.
A fost înmormântat la Peć. Pomenirea lui se face pe 20 decembrie, în Soborul Sfinților Sârbi și al Cuvioșilor Athoniți.
Bibliografie
Enciclopedia Ortodoxă|171272|Daniil II|14|93—96 |Rozinskaia M. M., Turilov A. A.Enciclopedia Ortodoxă
Životi kraljeva i arhiepiskopa srpskih / Ed. Đ. Daničić. Zagreb, 1866. Londra, 1972;
Aceeași / Trad. L. Mirković, introducere de N. Radojčić. Belgrad, 1935;
Aceeași / Ed. G. McDaniel. Belgrad, 1988;
Srblyak: Slujbe. Kanoni. Akathisti. Belgrad, 1970. Vol. 2. Pp. 7-47 [slujba arhiep. Arsenie]; Pp. 50-75 [slujba arhiep. Eustatie];
Die Konigsbiographien / Ed. S. Hafner. Graz, 1976.
