Articolul 36[1] din Legea privind organizarea judecătorească, prevede următoarele competențe speciale le Curților de Apel din țară (4 la număr), astfel:
Curtea de Apel:
judecă în primă instanță cauzele date în competența ei prin lege;
judecă apelurile declarate împotriva hotărîrilor pronunțate în primă instanță de tribunale și judecătoriile specializate;
judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunale în apel, precum și în alte cauze prevăzute de lege;
judecă, în limitele competenței sale, cauzele supuse căilor exraordinare de atac;
generalizează practica judiciară;
soluționează conflictele de competență apărute între tribunale;
exercită alte atribuții, conform legii.
Competențe generale
Competențe generale ale curților de apel din țară[2], sunt:
judecă cauzele și cererile date prin lege în competența lor;
soluționează conflictele de competență apărute între judecătoriile din circumscripția lor;
generalizează practica judiciară;
exercită alte atribuții, conform legii.
Competența teritorială
3 judecătorii (ierarhic inferioare) țin de competența teritorială a curții[3]:
