Anglia a fost aleasă să găzduiască această competiție în iulie 2009, învingând candidaturile rivale ale Italiei, Japoniei și Africii de Sud. Organizatorul competiției, Rugby World Cup Limited, a recomandat Anglia celor de la International Rugby Board (IRB; cunoscută și ca World Rugby). După înfrângerile suferite în fața Țării Galilor (25-28) și Australiei (13-33), pentru prima oară în istorie, țara gazdă a fost eliminată încă din faza grupelor.[1] O surpriză a constituit-o și înfrângerea Africii de Sud de către Japonia (32-34).[2] După ce a fost condusă de Canada vreme de 50 de minute, până la scorul de 0-15, România a reușit să-i învingă pe nord-americani cu 15-17, realizând cea mai neașteptată revenire din istoria competiției.[3]
Din cele 20 de echipe participante la Cupa Mondială din 2015, 12 s-au calificat după ce au terminat pe primele trei locuri în grupele lor de la Cupa Mondială de Rugby din 2011. Celelalte opt echipe s-au calificat în urma competițiilor regionale. Din cele 20 de echipe participante la Cupa Mondială din 2011, doar Rusia nu s-a calificat la actuala ediție, fiind înlocuită de Uruguay. Aceasta este prima Cupă Mondială la care nu s-a calificat nici o echipă nouă.
Stadioane
După nominalizarea Angliei, la 28 iulie 2009, ca țară gazdă s-au anunțat și stadioanele pe care urma să se desfășoare competiția. Variantele finale au fost confirmate, împreună cu calendarul competiției, pe 2 mai 2013: 12 stadioane din Anglia la care s-a adăugat Millenium Stadium din Țara Galilor. În 2011 IRB a aprobat utilizarea Millenium Stadium, în ciuda faptului că era din afara țării organizatoare, datorită capacității sale și a locației strategice. Din cele treisprezece stadioane, două sunt folosite ca stadioane de rugby (Kingsholm Stadium și Sandy Park), două sunt stadioane naționale de rugby (Twickenham și Millenium Stadium), două au întrebuințări multiple (Stadionul Wembley și Stadionul Olimpic), iar restul aparțin unor cluburi de fotbal.[4]
Alte stadioane care nu au fost selectate în final au fost Stadium of Light din Sunderland, Ricoh Arena din Coventry, St Mary's Stadium din Southampton, Pride Park Stadium din Derby, Anfield din Liverpool și Ashton Gate din Bristol.[5] La 23 aprilie 2013 Old Trafford a fost scoasă de pe listă la cererea proprietarilor, Manchester United F.C., spunând că au obligații să găzduiască meciuri din campionatul de rugby, precum și finala Super League, numită Grand Final, temându-se că terenul se va degrada. Organizatorii Cupei Mondiale au discutat cu vecinii de la Manchester City FC pentru închirierea arenei acestora ca înlocuire. City a fost de acord să le fie utilizat stadionul, dar doar pentru un meci (față de trei câte urmau să fie organizate pe Old Trafford) din cauza meciurilor de fotbal.[6] Etihad Stadium, așa cum este cunoscut stadionul din motive de sponsorizare, urmează să fie numit „Manchester City Stadium” pe durata turneului.
Anglia este calificată automat ca țară organizatoare. Primele trei echipe din fiecare grupă la Cupa Mondială din 2011 sunt calificate direct în faza finală. Pentru ocuparea celorlalte locuri rămase libere s-au organizat competiții regionale așa cum este Cupa Europeană a Națiunilor
Cele 20 de echipe participante au fost împărțite în patru grupe ale fazei grupelor. În fiecare grupă se joacă după sistemul fiecare cu fiecare, în care fiecare echipă joacă împotriva tuturor celorlalte echipe din grupa în care se află. Echipele primesc patru puncte pentru o victorie, două puncte pentru un egal și nici un punct pentru înfrângere. O echipă care înscrie 4 sau mai multe eseuri primește un punct bonus, ca și echipa care pierde un meci la șapte puncte sau mai puțin.
Echipele care termină pe primele două locuri în fiecare grupă se califică în sferturile de finală. Echipele de pe primele trei locuri se vor califica automat la Cupa Mondială de Rugby din 2019 (Japonia a obținut deja calificarea ca țară organizatoare).
Criterii de departajare
Dacă două sau mai multe echipe vor fi la egalitate de puncte, se vor aplica următoarele criterii de departajare:
Rezultatul meciului direct (nu se va lua în considerare dacă sunt la egalitate mai mult de două echipe);
Diferența între punctele marcate și cele încasate în toate meciurile din grupă;
Diferența între eseurile marcate și cele încasate în toate meciurile din grupă;
Punctele marcate în toate meciurile din grupă;
Cele mai multe eseuri marcate în toate meciurile din grupă;
Clasamentul oficial al World Rugby Rankings de la data de 12 octombrie 2015.[7]
J = Numărul de meciuri jucate; C = Numărul de meciuri câștigate; E = Numărul de meciuri încheiate la egalitate; Î = Numărul de meciuri pierdute; EM = Numărul de eseuri marcate (Eseuri Marcate); PP = Numărul de puncte marcate în meciuri (Puncte Pentru); PÎ = Numărul de puncte încasate în meciuri (Puncte Încasate); +/- = Diferența PP - PÎ; PB = Puncte bonus ; Pt = Numărul total de puncte în grupă.
,_16_April_2012.jpg)
.svg){kind=small}
