Cupa Latină[1] a fost un turneu internațional de fotbal pentru echipele de club din țările vorbitoare de limbi romanice, națiuni ca: Franța, Italia, Spania și Portugalia. În 1949, federațiile de fotbal s-au reunit și au cerut FIFA să lanseze competiția. Cluburile europene nu își puteau permite costuri mari de călătorie, așa că competiția a fost organizată la sfârșitul fiecărui sezon într-o singură țară gazdă. Competiția a avut două semifinale, un play-off pentru locul trei și o finală.[2]
Această competiție este considerată un predecesor al turneelor de cluburi din Europa, și anume Cupa Europei,[3] a cărei prima ediție a avut loc în 1955.