Se crede că studiul OZN-urilor în Uniunea Sovietică și în Rusia a început mai devreme decât în Statele Unite ale Americii. În 1946, inginerul și scriitorul de științifico-fantastic Alexander Kazanțev a emis ipoteza că explozia de la Tunguska din 1908 a fost cauzată de un accident al unei aeronave de origine extraterestră. Primele discuții în jurul acestui fenomen au început în 1947, când a avut loc citirea la Planetariul din Moscova a unei prelegeri-dezbatere intitulată Misterele meteoritului Tunguska («Загадки Тунгусского метеорита») (autori - Felix Ziegel și Alexander Kazanțev). Această discuție a avut un caracter larg, fiind implicați academicieni, cercetători și jurnaliști. În parte, a contribuit la creșterea interesului pentru fenomenul Tunguska și organizarea în 1958 a expediției Academiei de Științe, care a dovedit că explozia obiectului de la Tunguska a avut loc în aer, deasupra solului.[1][2][3]
În mai 1967, primul grup oficial sovietic de studiu al OZN-urilor a organizat o întâlnire la Centrul de Aviație și Cosmonautică din Moscova, cu generalul maior Piotr A. Stoliarov la conducere și Ziegel ca adjunct. În octombrie, comitetul de cosmonautică DOSAAF a invitat grupul să lucreze sub auspiciile sale.[4] Înainte de această întâlnire, Ziegel a publicat un articol în revista „Smena”, în care a scris:
„Aceste OZN-uri au fost văzute în toată Uniunea Sovietică; navele au orice formă posibilă, mici, mari, turtite, sferice. Sunt capabile să rămână pe loc în atmosferă sau să meargă cu 100.000 de kilometri pe oră. Se deplasează fără a produce cel mai mic sunet, creând în jurul lor un vid pneumatic care le protejează de arderea în stratosfera noastră. Navele lor au capacitatea misterioasă de a dispărea și a de reapărea după bunul lor plac. În plus, acestea sunt capabile să ne afecteze resursele de energie, oprind centralele de producere a energiei electrice, stațiile de radio și motoarele noastre, fără ca totuși să le deterioreze permanent. O tehnologie atât de rafinată poate fi doar rodul unei inteligențe care este într-adevăr mult superioară celei a noastre.[2]”
Articolul a provocat furori în URSS și a fost considerat în Occident ca o prima dovadă că sovieticii erau conștienți de fenomenul OZN.
În 1908 s-a produs evenimentul de la Tunguska, atunci când a avut loc o explozie cu efecte radioactive a unui obiect necunoscut despre care majoritatea cercetătorilor consideră că a fost o cometă.
1970
La 24 aprilie1970 în zona de frontieră dintre Rusia și China, controlorii de trafic aerian chinezi și ruși au observat mai multe obiecte zburătoare neidentificate.
La 20 septembrie1977 a avut loc așa zisul Fenomen Petrozavodsk - un obiect strălucitor necunoscut a împroșcat orașul Petrozavodsk cu numeroase raze, eveniment care a fost relatat pe larg în presa sovietică.
Un contact notabil a avut loc în 29 ianuarie1986, așa-zisul incident OZN de la înălțimea 611 în care se pare că a avut loc prăbușirea unui OZN în Dalnegorsk, Ținutul Primorie, URSS.
Între 1990-1992 au fost observate OZN-uri în exploziile Sasovo, două explozii misterioase care au avut loc la 12 aprilie 1990 și 8 iulie 1992, având echivalentul a 25 de tone TNT.[7]
După 2000
La 16 februarie 2007 la Kaliningrad, un student a înregistrat un OZN pe videocamera sa.
Pe 21 iunie 2008 la Moscova, diferiți oameni și reprezentanți ai mass-mediei (inclusiv cea de stat) au semnalat apariția a 11 OZN-uri portocalii. O confirmare ulterioară a venit de la Sankt Petersburg și Novosibirsk.[8]
.jpg){kind=small}
