PROFILPELAJAR.COM

În termodinamică, constanta crioscopică^[1], $K t$ , leagă molalitatea cu scăderea punctului de îngheț (care este o proprietate coligativă).

Constanta crioscopică este o mărime fizică intensivă.

Definiție

Constanta crioscopică este raportul dintre scăderea punctului de îngheț și molalitate:

K_{t}={\frac {\Delta T_{t}}{i\,b}}

unde

\Delta T_{t}

este scăderea punctului de îngheț, definit ca diferența de temperatură dintre punctul de îngheț

T_{t}^{0}

al solventului pur și punctul de îngheț

T_{t}

al soluției;

i

este factorul van 't Hoff, numărul de particule pe care le formează substanța dizolvată când este dizolvată;

b

este molalitatea soluției.

Descriere

Prin crioscopie, o constantă cunoscută poate fi utilizată pentru a calcula o masă molară necunoscută. Termenul de „crioscopie” înseamnă „măsurarea înghețului” în limba greacă. Scăderea punctului de îngheț este o proprietate coligativă, deci $Δ T$ depinde doar de numărul de particule dizolvate, nu de natura acelor particule. Crioscopia este similară ebulioscopiei, care determină aceeași valoare din constanta ebulioscopică (a creșterii punctului de fierbere).

Valoarea lui $K t$ , care depinde de natura solventului, poate fi calculată din următoarea ecuație:

K_{t}={\frac {RMT_{t}^{2}}{1000\Delta H_{top}}}

unde

R

este constanta universală a gazului ideal,

M

este masa molară a solventului,

T t

este punctul de îngheț al solventului pur, în K,

Δ H top

este entalpia de topire molară a solventului.

Constanta $K t$ pentru apă este 1,853 K·kg/mol.^[2]

Constanta crioscopică, deoarece este o mărime fizică care depinde de natura substanțelor, caracterizează sistemul termodinamic la care se referă, fiind astfel o proprietate termodinamică. Deoarece nu depinde de mărimea sistemului, este o proprietate intensivă.

Note

^ Sorin-Strătilă Dorin, Denisa-Dorinela Dorin, Apa tehnologică în industria alimentară. Proprietăți fizice și chimice, București: Buletinul AGIR, nr. 3/2003, p. 27, accesat 2024-06-21
^ en Aylward, Gordon; Findlay, Tristan (2002), SI Chemical Data (ed. 5), Sweden: John Wiley & Sons, p. 202, ISBN 0-470-80044-5