Constantin Chliarenos era diacon și mare sachelar (supraveghetor al finanțelor) al Bisericii Constantinopolitane atunci când a fost ales patriarh al Constantinopolului în noiembrie 1154, după retragerea din motive necunoscute a lui Neofit I,[2] care fusese prost primit de cler[1] probabil din cauza unor nereguli comise mai demult.[2]
În timpul păstoririi ca patriarh a lui Constantin al IV-lea au avut loc două sinoade la Constantinopol: primul s-a întrunit la 26 ianuarie 1156 și a condamnat învățăturile cristologice greșite ale lui Nikeforos Vassilakes, profesor de interpretare a Evangheliilor și magistru de retorică, iar al doilea s-a întrunit la 13 mai 1157 și l-a condamnat ca eretic pe Soterichos Panteugenos, un cleric constantinopolitan ce fusese ales patriarh al Antiohiei.[2]
Durata patriarhatului său nu este cunoscută cu exactitate, din moment ce Leunclavius, Matei Cigalas și Filip de Novara nu menționează nicio cifră.[2] Manuscrisul grecesc Parisinus 880 din Paris, consultat de Charles du Fresne, sieur du Cange, consemnează însă că durata patriarhatului lui Constantin al IV-lea a fost de 2 ani și 6 luni, informație pe care teologul și bizantinologul francez Venance Grumel (secretar al Revue des études byzantines și autor al unei cronologii a patriarhilor de Constantinopol) o reține ca veridică.[2] Ultimul act semnat de patriarhul Constantin a fost documentul de condamnare a lui Soterichos Panteugenos, datat 13 mai 1157.[2][3] Tomosul patriarhal cu privire la această chestiune, redactat după scurt timp, nu mai conține semnătura patriarhului Constantin, ci pe aceea a succesorului său, Luca Chrysoberges, ceea ce-l face pe Grumel să concluzioneze că moartea patriarhului a survenit curând după condamnarea lui Panteugenos.[4] Alte surse menționează date fanteziste pentru încheierea păstoririi patriarhului Constantin: iulie 1156 (Dictionnaire de théologie catholique) sau august 1166 (listele lui Karl Krumbacher).[5]
Constantin al IV-lea a rămas în funcție doi ani și cinci luni până la moartea sa, care a avut loc în a doua jumătate a lunii mai 1157.[6]
Note
^ abAngold, Michael, „Church and politic under Manuel I Comnenus”, în vol. Church and Society in Byzantium under the Comneni, 1081-1261, Cambridge University Press, 1995, p. 81. ISBN: 978-0-521-26986-5