Această pagină a fost propusă pentru ștergere. Motivul: Acest articol a fost marcat de Gikü în august 2024 ca nerespectând politica de notabilitate. Rolul acestei propuneri este să aducă articolul în atenția comunității pentru a permite o discuție asupra conținutului său. Dacă sunteți utilizatorul care a marcat articolul, puteți oferi o descriere mai detaliată a problemelor care considerați că trebuie rezolvate. Dacă sunteți autorul articolului, citiți politica și comentariile făcute de utilizatori pentru a înțelege ce probleme are articolul. Cele mai dese probleme țin de numărul sau calitatea surselor, de aceea vă punem la dispoziție anumite sfaturi pentru a găsi surse de încredere. Este important să participați la discuție, concentrându-vă pe identificarea și rezolvarea problemelor menționate de participanți. Dacă aveți nevoie de ajutor, consultați pagina cu proceduri de salvare a unui articol. Ceilalți utilizatori sunt invitați să citească articolul și să ofere sugestii de îmbunătățire sau să-și exprime opinia în conformitate cu indicațiile din antetul paginii. Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Constantin Picoș. Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia. Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă.

Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere.

Constantin Picoș (n. 4 octombrie 1923, sat Corbeni, jud. Brăila - d. 6 august 2013, Iași) a fost un profesor universitar, dr. ing., la Institutul Politehnic din Iași (azi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași), decan al Facultății de Mecanică, autor de manuale didactice, cărți și lucrări științifice, precum și autor de invenții.

Constantin Picoș a urmat școala primară în satul natal, apoi a efectuat studiile medii la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila; ulterior, studiile superioare le-a făcut la Institutul Politehnic din Iași (1940 - 1945), Facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică, obținând diploma de inginer electromecanic^[1], în anul 1946. A fost decorat cu Ordinul Muncii de către Consiliul de Stat, prin Decretul nr. 494/1969.^[2]

În perioada anilor 1945-1954 a lucrat ca inginer la Atelierele de reparat material rulant Iași, unde a îndeplinit și unele funcții de conducere.

A fost angajat în învățământul tehnic superior, mai întâi ca șef de lucrări (1949-1951), apoi în calitate de conferențiar universitar (1951-1967) și ulterior ca profesor (din 1967).

Profesorul Constantin Picoș a contribuit la dezvoltarea și susținerea unor discipline din domeniul ingineriei mecanice, între care Vibrații, batiuri și fundații, Exploatarea mașinilor-unelte, Tehnologia prelucrării pe mașini-unelte, Proiectarea sectoarelor mecanice, Tehnologia construcției de mașini, Bazele optimizării proceselor tehnologice.

După înființarea specializării Tehnologia construcției de mașini (TCM), în anul 1956, a avut o contribuție importantă la organizarea acestei specializări, la înființarea Laboratorului de TCM, la organizarea Catedrei de Tehnologia construcției de mașini și Mecanică agricolă (a fost șef al acestei Catedre din 1964).

În anul 1962 a devenit doctor inginer, în urma susținerii tezei de doctorat cu titlul Influența injecției de apă asupra parametrilor de calcul ai ciclului cu electroaprindere, teză elaborată sub conducerea profesorului dr. ing. Emil Gaiginschi.

Între anii 1960-1963 a îndeplinit funcția de secretar științific al Consiliului Profesoral din Facultatea de Mecanică, iar din 1963 până în 1976 a fost decan al aceleiași facultăți.

Constantin Picoș a devenit conducător de doctorat în 1968, la început în specialitatea Tehnologia construcției de mașini agricole, apoi din 1971, în specialitatea Tehnologia construcției de mașini. A condus 30 teze de doctorat finalizate.^[3]

Profesorul Constantin Picoș a elaborat sau a coordonat elaborarea unor lucrări cu caracter didactic și științific, dintre care:

• Tehnologia construcției de mașini. Regimuri de așchiere. Rotaprint, Institutul Politehnic din Iași, vol. I și II, 1970
• Tehnologia construcției de mașini-unelte, vol. I, Institutul Politehnic din Iași, 1970
• Tehnologia construcției de mașini, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974
• Calculul adaosurilor de prelucrare și al regimurilor de așchiere, Editura Tehnică,București, 1974 (în colaborare)
• Tehnologia construcției de mașini. Probleme. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976 (în colaborare)
• Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin așchiere, Editura Universitas, Chișinău, vol. 1 și vol. 2, 1992 (în colaborare, inclusiv cu specialiști din Republica Moldova)
• Normarea tehnică pentru prelucrări prin așchiere, vol. 1 (1979), vol. 2 (1982) (în colaborare), Editura Tehnică, București
• Bazele optimizării proceselor tehnologice, Institutul Politehnic din Iași, 1983 (în colaborare)

În total, profesorul Constantin Picoș a colaborat la publicarea a 20 tratate, cursuri universitare și monografii, a 15 lucrări științifice și la brevetarea a 15 invenții.

Constantin Picoș a contribuit la rezolvarea unor probleme din domeniul construcției de mașini, cum sunt: finisarea suprafețelor pieselor metalice, optimizarea proceselor tehnologice, studiul prelucrabilității prin așchiere, teoria lanțurilor de dimensiuni etc. Contribuțiile sale în aceste domenii au fost publicate în volume sau publicații științifice periodice.

Profesorul Constantin Picoș a dispus de o remarcabilă cultură umanistă, apelând, în timpul expunerilor sale, la versuri din poeziile lui Mihai Eminescu, Octavian Goga, Lucian Blaga sau ale unor poeți romantici francezi (cu versuri recitate în limba franceză).

,