Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
„Conacul Macca” este situat pe suprafata moșiei Macca din Miroși, aflată odinioară în județul Teleorman, și ulterior în Argeș. Moșia a fost transmisă pe linie maternă în familia Bălăceanu și, ulterior, a ajuns în posesia Elenei Bălăceanu Caribolu Macca.
Moșia Elenei Macca din Miroși reprezintă un exemplu de proprietate rurală românească din secolul al XIX-lea. Investițiile semnificative ale Elenei Macca și ale soțului său, colonelul Petre Macca, au transformat moșia într-un complex modern și elegant. Cercetările recente au scos la iveală detalii interesante despre istoria moșiei, despre viața de zi cu zi a proprietarilor și despre modul în care au fost amenajate grădinile.
Istoricul moșiei Macca din Miroși
Moșia Miroși a avut o istorie complexă, marcată de schimbări de proprietate și evenimente familiale semnificative.
Secolul al XVIII-lea
Începutul secolului: Moșia Miroși este proprietatea lui Drăghici Bălăceanu de la Stolnici [1].
Moștenire și căsătorii:
Moșia este transmisă fiului său, Barbu, iar după moartea prematură a acestuia, trece în proprietatea soției sale, Safta. Aceasta se recăsătorește cu boierul Preda Drugănescu și, la moartea sa în 1757, moșia este moștenită de fiul ei, Scarlat Drugănescu[2].
La 1757, la 20 martie, Safta Drugănescu, în urma morții soțului său, lasă averea fiului său Scarlat Drugănescu, iar ea se călugarește la Mănăstirea Țigănești (Ilfov).
După moartea lui Scarlat Drugănescu, în 1796, proprietatea Miroșului, revine fiilor săi Iancu și Constandin, acesta din urmă numit Bălăceanu, după numele soțului al doilea, al mamei sale.
Secolul al XIX-lea
Schimbări de proprietate:
O urmașă a lui Scarlat Drugănescu, Marghioala (1812-1890), se căsătorește cu Costache Pălăceanu (Constantin/Costache Mihai Chiriță) (1791-1843) care și-a luat numele de familie Bălăceanu, schimbându-și numele în Costache Bălăceanu.
Astfel, moșia revine în posesia unei ramuri colaterale a familiei Bălăceanu [1].
Generația următoare:
Mihail Bălăceanu: Fiul Marghioalei Bălăceanu|, Mihail Bălăceanu, s-a născut în jurul anilor 1840-1841. A urmat studii la București și avea aspirații de a studia dreptul în Franța. Din păcate, a decedat la o vârstă tânără, având aproximativ 20 de ani, în 1860[3].
Astel, moștenirea asupra conacului a revenit în totalitate Elena Bălăceanu Drugănescu (1842-1912), fiica lui Costache Bălăceanu (1791-1843) și Marghioala Drugănescu Bălăceanu(1812-1890)[4]. Acesta se recăsătorește cu colonelul Petre Macca (1844-1905), ofițer de intendență, participant la Războiul de Independență, rănit la Grivița și ajuns la gradul de colonel. Cuplul se implică și în dezvoltarea mănăstirii Pasărea, nu doar in reconstruirea conacului de la Miroși [1].
După decesul lui Constantin Caribolu din anul 1875, un moment semnificativ în istoria moșiei a fost reprezentat de căsătoria Elenei Bălăceanu cu colonelul Petre Macca, o figură marcantă a vremii, implicată în dezvoltarea mănăstirii Pasărea. În memoria soților Macca, Elena a construit în Miroși o biserică monumentală, finalizată în 1909, unde și-au găsit odihna veșnică alături de alte rude. Conacul familiei Macca, situat vizavi de biserică, completează ansamblul arhitectonic al moșiei.
În anul 1905 colonelul Petre Macca, moare, fără să aibă urmași. Rămasă văduvă, Elena Macca începe să ducă o activitate filantropică susținută. Ajută la întemeierea unor familii, oferindu-le zestre și construiește mai multe clădiri în folosul localității, printre care biserica din Miroși, monument istoric.
Biserica din Miroși:
Elena Macca construiește o biserică în Miroși, finalizată în 1909, în memoria soților Macca, mamei sale, Maria Bălăceanu, a bunicii materne, Elena Bălăceanu Drugănescu și a fratelelui ei, Mihail Bălăceanu [5].
Elena Macca și moșia Miroși
Elenei Bălăceanu, fiica Marghioalaei Bălăceanu a moștenit moșia Miroși de și a investit considerabil în dezvoltarea ei. Proprietatea a constituit o sursă importantă de venit, iar fondurile obținute au fost utilizate pentru întreținerea caselor din București și pentru un stil de viață opulent.
Modernizarea moșiei
În jurul anului 1886, au avut loc modernizări semnificative ale moșiei. A fost construit un nou conac, după planurile arhitectului italian Giovanni Linossi, care a lucrat și la Gara din Miroși. Conacul avea parter și etaj și prezenta elemente clasicizante. Pe lângă conac, moșia includea și alte clădiri precum: pătule, casa arendașului, hanuri, grajduri, magazii și sere.
Grădinile de la Miroși
Un aspect interesant al moșiei îl reprezintă grădinile. Elena Macca a angajat un grădinar specializat, Michael Stier, care avea sarcina de a întreține florile, pomii fructiferi, via și de a amenaja parcul. Stier era un specialist în domeniu, cu experiență în horticultură și peisagistică.
Importanță: Studiul moșiei Miroși contribuie la înțelegerea istoriei sociale și economice a României din secolul al XIX-lea. De asemenea, oferă informații valoroase despre arhitectura rurală și despre practicile horticole ale acelei perioade.
