PROFILPELAJAR.COM

Prezență online
Clovnii

Titlu original	I clowns
Gen	film fantastic film documentar^[1] film de comedie
Regizor	Federico Fellini^[1]
Scenarist	Federico Fellini Bernardino Zapponi[*]
Producător	Elio Scardamaglia[*]
Distribuitor	Netflix
Director de imagine	Dario Di Palma[*]
Montaj	Ruggero Mastroianni[*]
Muzica	Nino Rota[*]
Distribuție	Federico Fellini Anita Ekberg Pierre Étaix Victoria Chaplin Liana Orfei Dante Maggio Alberto Sorrentino
Premiera	1970 (1970)
Durata	92 min.
Țara	Italia Franța Germania
Filmat în	Paris
Locul acțiunii	Paris
Limba originală	limba italiană
Pagina IMDb
Modifică date / text

Clovnii (ȋn italiană I clowns) este un pseudo-documentar regizat de Federico Fellini despre fascinația umană pentru circ și clovni.

Rezumat

Scenă din filmul „Clovnii” de Federico Fellini

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul începe cu o amintire pseudo-autobiografică din perioada în care Fellini era copil. Atras de sosirea circului, băiatul a mers pentru prima dată să vadă spectacolul, dar a fost deranjat, mai ales atunci când clovnii au apărut pe scenă. Pornind de la acest tip de „traumă”, regizorul a decis să întreprindă un reportaj prin Europa pentru a înțelege și analiza figura profesională și istorică a clovnului.

Producția

Urmând același tipar ca și documentarul „Block-notes-ul unui regizor” (Block-notes di un regista) realizat pentru televiziune în 1969, RAI i-a comandat lui Fellini un alt documentar care să fie difuzat de Crăciun la o oră de maximă audiență. Inițial, co-scenaristul Bernardino Zapponi și cineastul plănuiseră participarea lui Charlie Chaplin, dar proiectul a căzut din cauza unor probleme de buget.

În timpul filmărilor, lui Fellini i-a venit ideea de a filma un lungmetraj „fragmentat” despre capitală, în urma filmului Clovnii. Astfel s-a născut subiectul Roma, încredințat din nou producătorului Elio Scardamaglia.^[2]

Lansarea filmului

Filmul a fost prezentat pe 30 august în cadrul celei de-a 31-a ediții a Festivalului de Film de la Veneția. A fost difuzat pentru prima dată la televiziune pe postul de televiziune Rai 1 al Radioteleviziunii italiene pe 25 decembrie 1970, în alb-negru; două zile mai târziu a început distribuția în cinematografe în versiunea originală color.^[3]

În 1977 a fost reeditat în tandem cu episodul Toby Dammit din Povestiri extraordinare (ȋn italiană: Trei pași în delir), sub titlul „2 Fellini 2”; în această versiune vocea lui Fellini este dublată de Gigi Proietti.^[4] În 2019 a fost restaurat de Cineteca di Bologna și propus în retrospectiva „Cinematograful regăsit” („Il Cinema Ritrovato”).^[5]

Primirea filmului de către public

Guglielmo Biraghi, în Il Messaggero, a scris o recenzie în care sublinia că în film există numeroase referințe autobiografice, un fel de constantă creativă tipică lui Fellini.

Giovanni Grazzini din Corriere della Sera a apreciat foarte mult prima parte a filmului, notând cum „cu o admirabilă puritate a imaginii și o inimitabilă forță icastică, reunește în memorie uimirea pentru oamenii de la circ și uimirea pentru personajele diforme din provincia sa natală”.

Philip French, de la ziarul britanic The Guardian, a lăudat documentarul, descriindu-l ca fiind „o relatare plină de imaginație a istoriei și naturii unei arte pe cale de dispariție”. Potrivit criticului englez, a fost, de asemenea, o anticipare tematică a filmului Amarcord.^[6]^[7]

Filmul are un rating de 100% de aprobare pe Rotten Tomatoes, pe baza a 18 recenzii cu o medie de 6.9/10.^[8] Criticul de film Roger Ebert a acordat filmului trei stele din patru.^[9]