Clasă socială

De la stânga-sus la dreapa-jos sau de sus în jos (mobil): un samurai și servitorul său, c. 1846; Udvary The Slave Trader, pictură de Géza Udvary, data necunoscută; un majordom face un apel telefonic, 1922; Grădina Bower, pictură de Dante Gabriel Rossetti, 1859

Clasa socială se referă la diferențele ierarhice dintre indivizi sau grupuri de indivizi în societăți sau culturi.

Modelul economic pe trei nivele

Conceptul de clasă sociale presupune adesea trei categorii economice generale:

  • o clasă superioară foarte bogată și puternică, care deține și controlează mijloacele de producție;
  • o clasă mijlocie formată din lucrători profesioniști, mici proprietari de afaceri și manageri de nivel inferior;
  • și o clasă inferioară, care depinde de locuri de muncă prost plătite pentru a-și câștiga traiul și experimentează sărăcia.

Clasa mijlocie

Clasa mijlocie (sau clasa de mijloc) este cea mai contestată dintre cele trei categorii, fiind grupul larg de persoane din societatea contemporană care se află din punct de vedere socio-economic între clasele inferioare și superioare.

Muncitor cu guler alb

Un muncitor cu guler alb este o persoană care desfășoară activități profesionale, administrative, manageriale sau de birou. Munca specifică gulerului alb se desfășoară, de obicei, într-un birou sau alt mediu administrativ. Pe măsură ce societățile s-au modernizat și joburile din domeniul manufacturier au fost externalizate, lucrătorii cu guler alb au devenit majoritari în țările industrializate.[1]

Termenul „guler alb” provine de la cămășile albe purtate frecvent de bărbații care lucrau în birouri în țările occidentale, spre deosebire de salopetele albastre purtate de muncitorii manuali.[2]

Exemple de domenii în care activează lucrătorii cu guler alb includ guvern, consultanță, mediul academic, contabilitate, afaceri și management executiv, suport clienți, design, economie, știință, tehnologie, inginerie, cercetare de piață, finanțe, resurse umane, cercetare operațională, marketing, relații publice, imobiliare, IT, drept, sănătate, arhitectură și cercetare-dezvoltare.

În contrast, lucrătorii cu guler albastru execută muncă manuală sau meșteșuguri, cei cu guler roz activează în domenii de îngrijire, sănătate, asistență socială sau educație, iar lucrătorii cu guler gri îmbină munca manuală și meșteșugurile cu sarcini administrative sau manageriale.

Expresiile „guler albastru” și „guler alb” nu mai sunt exacte, deoarece ținuta la birou a devenit mai variată, incluzând haine casual sau business casual. De asemenea, sarcinile de lucru s-au diversificat: lucrătorii cu guler alb pot efectua activități specifice gulerului albastru (sau invers). De exemplu, un manager de restaurant poate purta haine formale, dar poate ajuta la prepararea mâncării sau la preluarea comenzilor clienților, iar un muncitor în construcții poate avea și sarcini de birou.

Efecte de sănătate pentru muncitorii cu guler alb

Activitatea fizică redusă asociată cu lucrătorii cu guler alb este considerată un factor cheie în creșterea afecțiunilor de sănătate legate de stilul de viață, cum ar fi oboseala, obezitatea, diabetul, hipertensiunea, cancerul și bolile cardiace. De asemenea, lucrul îndelungat la un calculator poate cauza afecțiuni precum sindromul de tunel carpian. Intervenții precum stațiile de lucru active, birourile reglabile pe înălțime și promovarea utilizării scărilor sunt implementate pentru a combate efectele negative ale mediilor sedentare.[3][4][5][6]

Muncitor cu guler roz

Un lucrător cu guler roz este o persoană care activează într-un domeniu profesional orientat spre îngrijire sau în sectoare considerate istoric drept „muncă pentru femei”. Acestea pot include locuri de muncă în industria frumuseții, asistență medicală, asistență socială, educație, secretariat sau îngrijirea copiilor. Deși aceste joburi pot fi ocupate și de bărbați, ele au fost dominate istoric de femei (o tendință care continuă și astăzi, deși într-o măsură mai mică) și sunt adesea plătite semnificativ mai puțin decât locurile de muncă cu guler alb sau guler albastru.[7]

Conceptul de „muncă pentru femei” - în special delegarea femeilor către anumite sectoare din câmpul muncii - a început să se contureze în anii 1940, în paralel cu Al Doilea Război Mondial.[8]

Clasa inferioară

În multe țări, clasa muncitoare trăiește adesea în zone urbane cu servicii civile de calitate scăzută
Lucrătorii din construcții sunt considerați din clasă muncitoare

Clasa inferioară (uneori descrisă ca fiind clasa muncitoare) este formată din cei angajați în locuri de muncă prost plătite, cu foarte puțină securitate economică. Termenul de „clasă inferioară” se poate referi și la persoanele cu venituri mici.

Clasa muncitoare este uneori separată în cei care sunt angajați, dar fără securitate financiară (cei „săraci muncitori”) și o subclasă - cei care sunt șomeri pe termen lung sau fără adăpost sau care primesc ajutoare sociale de la stat. Aceștia din urmă sunt considerați astăzi echivalenți cu termenul marxist de „lumpenproletariat”. Cu toate acestea, în perioada în care Marx a scris, lumpenproletariatul se referea la cei aflați în sărăcie extremă, precum cei fără adăpost. Membrii clasei muncitoare sunt uneori numiți „gulere albastre”.

Muncitor cu guler albastru

Un muncitor cu guler albastru (în engleză „blue-collar worker”) este o persoană care efectuază muncă manuală sau meserii calificate. Munca de „blue-collar” implică adesea construirea sau întreținerea a ceva fizic care poate fi muncă necalificată, cât și muncă calificată. Din punct de vedere al statutului social, aceștia fac parte în general din clasa muncitoare.[9]

Tipul de muncă poate include activități precum producție, comerț cu amănuntul, depozitare, minerit, excavare, tâmplărie, producția de energie electrică și operarea centralelor electrice, construcții și întreținerea instalațiilor electrice, muncă de curățenie, agricultură, pescuit, tăierea lemnelor, peisagistică, controlul dăunătorilor, procesare alimentară, muncă în câmpurile petroliere, colectarea și eliminarea deșeurilor, reciclare, construcții, mentenanță, transport, șofat, transport rutier și multe alte tipuri de muncă fizică.[10]

Istoric, popularitatea culorii albastre printre muncitorii constrastează cu popularitatea cămășilor albe purtate de persoanele care lucrează în birouri. Totuși, această distincție a conotațiilor a devenit mai neclară odată cu creșterea importanței muncii calificate și cu creșterea relativă a locurilor de muncă „white-collar” prost plătite.

Odată cu era informațională, națiunile occidentale s-au orientat către o economie bazată pe servicii și locuri de muncă white-collar. Multe joburi din domeniul producției au fost externalizate către națiuni în curs de dezvoltare, unde lucrătorii sunt plătiți mai puțin. Această externalizare a împins fostele națiuni agrare către economii industrializate și, în același timp, a redus numărul locurilor de muncă de tip guler albastru în țările dezvoltate.

Cerințe educaționale pentru muncitorii cu guler albastru

Cerințele educaționale sunt mai mici decât pentru angajații „white-collar”. Adesea, nu necesită diplomă de liceu, iar abilitățile necesare sunt învățate la locul de muncă. Pentru joburile „blue-collar” de nivel superior, precum electrician sau instalator, sunt necesare cursuri vocaționale sau ucenicie, iar certificarea de la stat este obligatorie.

Consecințele poziției de clasă

Clasa socioeconomică a unei persoane are efecte semnificative. Acestea poate influența accesul la educație,[11][12][13] sănătate,[14] oportunitățile de angajare,[15] vârsta de pensionare,[16] potențialii parteneri de căsătorie,[17] și chiar tratementul primit din partea poliției și al sistemului judiciar.[18][19][20]

Privilegiul social

Educație

Părinții din clasele superioare pot de multe ori să își permită să trimită copiii la școli prestigioase, care sunt considerate în general a oferi o educație de mai bună calitate. În multe regiuni, școlile finanțate de stat pentru copiii din clasele superioare sunt de o calitate mai mare comparativ cu cele disponibile pentru copiii din clasele inferioare. Această inegalitate în resursele educaționale contribuie la perpetuarea diferențelor de clasă de-a lungul generațiilor.[21][22][23]

Sănătate și nutriție

Clasa socială a unei persoane afectează semnificativ sănătatea fizică, accesul la îngrijiri medicale de calitate și speranța de viață generală.[24][25][26]

Persoanele din clasele inferioare se confruntă adesea cu o gamă largă de probleme de sănătate din cauza statutului lor economic. De obicei, au acces mai redus la îngrijire medicală, iar îngrijirea pe care o primesc este de o calitate mai scăzută, în ciuda faptului că se confruntă cu o frecvență mai mare a problemelor de sănătate. Familiile cu venituri reduse au rate mai mari de mortalitate infantilă, cancer, boli cardiovasculare și leziuni fizice debilitante. În plus, persoanele din clasele inferioare lucrează adesea în medii periculoase, dar au de obicei asigurări de sănătate mai puține sau chiar deloc, comparativ cu angajații din clasele medii și superioare.[27]

Angajare

Condițiile de muncă diferă semnificativ în funcție de clasă. Persoanele din clasa superioară și clasa mijlocie beneficiază adesea de o mai mare autonomie la locul de muncă, respect sporit, diversitate mai mare în rolurile lor și posibilitatea de a exercita o oarecare autoritate. În schimb, persoanele din clasele inferioare tind să experimenteze mai multă alienare și o satisfacție mai scăzută la locul de muncă. De asemenea, sunt mai susceptibile să lucreze în locuri de muncă fizic solicitante, cu riscuri mai mari de accidentare și chiar deces.[28][29]

Vezi și

Bibliografie

 Acest articol legat de sociologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !
  1. ^ Van Horn, Carl; Schaffner, Herbert (). Work in America: M-ZNecesită înregistrare gratuită. CA, US: ABC-Clio Ltd. p. 597. ISBN 9781576076767. 
  2. ^ Oxford English Dictionary, 3rd edition. Electronically indexed online document. White collar, usage 1, first example.
  3. ^ Kalika, Lev. „Carpal Tunnel Syndrome (CTS): Occupational Disease of White-Collar Workers”. Opporty. Accesat în . 
  4. ^ Commissaris, DA; Huysmans, MA; Mathiassen, SE; Srinivasan, D; Koppes, LL; Hendriksen, IJ (). „Interventions to reduce sedentary behavior and increase physical activity during productive work: a systematic review”. Scandinavian Journal of Work, Environment & Health. 42 (3): 181–91. doi:10.5271/sjweh.3544 Accesibil gratuit. PMID 26683116. 
  5. ^ Shrestha, Nipun; Kukkonen-Harjula, Katriina T.; Verbeek, Jos H.; Ijaz, Sharea; Hermans, Veerle; Pedisic, Zeljko (). „Workplace interventions for reducing sitting at work”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2018 (12): CD010912. doi:10.1002/14651858.CD010912.pub5. ISSN 1469-493X. PMC 6517221 Accesibil gratuit. PMID 30556590. 
  6. ^ Shrestha, Nipun; Kukkonen-Harjula, Katriina T.; Verbeek, Jos H.; Ijaz, Sharea; Hermans, Veerle; Pedisic, Zeljko (). „Workplace interventions for reducing sitting at work”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2018 (12): CD010912. doi:10.1002/14651858.CD010912.pub5. ISSN 1469-493X. PMC 6517221 Accesibil gratuit. PMID 30556590. 
  7. ^ „World Health Statistics 2011”. World Health Organization. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Basu, S.; Ratcliffe, G.; Green, M. (). „Health and pink-collar work”. Occupational Medicine (în engleză). 65 (7): 529–534. doi:10.1093/occmed/kqv103 Accesibil gratuit. ISSN 0962-7480. PMID 26272379. 
  9. ^ Lynch, Annette and Mitchell D. Strauss, eds. (2014), Ethnic Dress in the United States: A Cultural Encyclopedia, s.v. "Chambray," Rowman & Littlefield Publishers; UK ed., p. 68. ISBN: 978-0759121485.
  10. ^ „White-Collar: Definition, Types of Jobs, and Other "Collar" Types”. Investopedia. 
  11. ^ Wilbur, Tabitha G.; Roscigno, Vincent J. (). „First-generation Disadvantage and College Enrollment/Completion”. Socius (în engleză). 2: 2378023116664351. doi:10.1177/2378023116664351 Accesibil gratuit. ISSN 2378-0231. 
  12. ^ DiMaggio, Paul (). „Cultural Capital and School Success: The Impact of Status Culture Participation on the Grades of U.S. High School Students”. American Sociological Review. 47 (2): 189–201. doi:10.2307/2094962. JSTOR 2094962. 
  13. ^ Escarce, José J (octombrie 2003). „Socioeconomic Status and the Fates of Adolescents”. Health Services Research. 38 (5): 1229–1234. doi:10.1111/1475-6773.00173. ISSN 0017-9124. PMC 1360943 Accesibil gratuit. PMID 14596387. 
  14. ^ Kolata, Gina (). „Death Rates Rising for Middle-Aged White Americans, Study Finds”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Escarce, José J (octombrie 2003). „Socioeconomic Status and the Fates of Adolescents”. Health Services Research. 38 (5): 1229–1234. doi:10.1111/1475-6773.00173. ISSN 0017-9124. PMC 1360943 Accesibil gratuit. PMID 14596387. 
  16. ^ Murray, Emily T.; Carr, Ewan; Zaninotto, Paola; Head, Jenny; Xue, Baowen; Stansfeld, Stephen; Beach, Brian; Shelton, Nicola (). „Inequalities in time from stopping paid work to death: findings from the ONS Longitudinal Study, 2001–2011”. J Epidemiol Community Health (în engleză). 73 (12): 1101–1107. doi:10.1136/jech-2019-212487. ISSN 0143-005X. PMID 31611238. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Laureau, A. (). Unequal childhoods: Class, race, and family life. Univ of California Press. 
  18. ^ Harris, Alexes (). „Monetary Sanctions as Punishment for the Poor”. A Pound of Flesh: Monetary Sanctions as Punishment for the Poor. Russell Sage Foundation. ISBN 978-0-87154-461-2. JSTOR 10.7758/9781610448550. 
  19. ^ Kolata, Gina (). „Death Rates Rising for Middle-Aged White Americans, Study Finds”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Wilson, Thomas C. (). „The Paradox of Social Class and Sports Involvement”. International Review for the Sociology of Sport. 37: 5–16. doi:10.1177/1012690202037001001. 
  21. ^ McDonough, Patricia M. (). Choosing colleges: how social class and schools structure opportunity. SUNY Press. pp. 1–2. ISBN 978-0-7914-3477-2. 
  22. ^ Shin, Kwang-Yeong; Lee, Byoung-Hoon (). „Social class and educational opportunity in South Korea”. În Attewell, Paul; Newman, Katherine S. Growing gaps: educational inequality around the world. Oxford University Press. p. 105. ISBN 978-0-19-973218-0. 
  23. ^ McNamee, Stephen J.; Miller, Robert K. (). The meritocracy mythNecesită înregistrare gratuită. Rowman & Littlefield. p. 199. ISBN 978-0-7425-6168-7. 
  24. ^ Budrys, Grace (). Unequal Health: How Inequality Contributes to Health Or Illness. Rowman & Littlefield. pp. 183–184. ISBN 978-0-7425-6507-4. 
  25. ^ Gulliford, Martin (). „Equity and access to health care”. În Gulliford, Martin; Morgan, Myfanwy. Access to health care. Psychology Press. p. 39. ISBN 978-0-415-27546-0. 
  26. ^ Barr, Donald A. (). Health disparities in the United States: social class, race, ethnicity, and health. JHU Press. pp. 1–2. ISBN 978-0-8018-8821-2. 
  27. ^ Liu, William Ming (). Social Class and Classism in the Helping Professions: Research, Theory, and Practice. Sage. p. 29. ISBN 978-1-4129-7251-2. 
  28. ^ „The Business Of America: The Economy In The 1920s”. encyclopedia.com. Accesat în . 
  29. ^ Kerbo, Herald (). Social Stratification and Inequality. New York: The McGraw-Hill Companies Inc. pp. 231–233. ISBN 978-0-07-034258-3.