După falimentul lui Strousberg, chioșcul a fost achiziționat la comanda regelui Ludovic al II-lea al Bavariei pentru a fi amplasat în parcul castelului Linderhof. Clădirea a fost așezată lângă grota lui Venus construită în același timp, pe o fundație din cărămidă, în mijlocul acoperișului fiind ridicată o cupolă aurită, precum și patru turnuri aurite în formă de minarete în cele patru colțuri.
Structura metalică a chioșcului a fost turnată în turnătoria Kunst- und Glockengießerei Lauchhammer.[1]
Regelui i s-a părut că interiorul clădirii era prea simplu și a ordonat să se adauge corpuri noi de iluminat, o fântână de marmură și un tron luxos cu pene de păun executat la Paris, care a fost așezat într-o nișă adăugată ulterior chioșcului.
La sfârșitul anului 1877, construcția și amenajarea Chioșcului maur au fost finalizate, iar arhitectului peisagist Carl von Effner i s-a comandat să proiecteze parcul înconjurător.
Imagini
Acoperişul Chioşcului maur
Interiorul Chioşcului maur (inaccesibil)
Tronul cu pene de păun din interior
Note
^Wolfgang G. Schwanitz (). „Historische Texte und Studien”. 125 Jahre Sueskanal – Lauchhammers Eisenguß am Nil. 18. Band. Georg Olms Verlag. ISBN3-487-10315-X.
Bibliografie
Isabella Fehle: Der Maurische Kiosk in Linderhof von Karl von Diebitsch. Ein Beispiel für die Orientmode im 19. Jahrhundert (= Miscellanea Bavarica Monacensia. Bd. 130). Uni-Druck, München 1987, ISBN 3-87821-219-4 (Zugleich: München, Universität, Dissertation, 1983).
Hans F. Nöhbauer: Auf den Spuren König Ludwigs II. Ein Führer zu Schlössern und Museen, Lebens- und Erinnerungsstätten des Märchenkönigs. 2., vom Autor bearbeitete Auflage. Prestel, München 1995, ISBN 3-7913-1470-X.
.jpg)
