Charles Félix Henri Rabou (6 septembrie 1803 – 1 februarie 1871) a fost un jurnalist și romancier francez din secolul al XIX-lea.
Biografie
Fiu al unui subintendent militar, el a studiat la colegiul Henric al IV-lea înainte de a urma cursurile de drept ale Universității din Dijon. Revenit la Paris, cu diploma de licențiat în drept, el a renunțat la activitatea juridică în favoarea literaturii. A lucrat mai întâi ca jurnalist la La Quotidienne, Le Messager des Chambres, Le Nouvelliste, Journal de Paris, La Charte de 1830, a scris cronici politice și literare, apoi în 1832 a lansat revista La Cour d'Assise, care a fost publicată până în 1834.
Publicarea scrierilor lui Balzac
Rabou a fost director al prestigioasei Revue de Paris, la a cărei fondare a contribuit,[4] și s-a împrietenit cu Honoré de Balzac, publicându-i unele romane în paginile ziarului său. Încrederea reciprocă a fost atât de mare că Balzac i-a încredințat sarcina de a finaliza după moartea lui unele romane neterminate: Le Député d'Arcis (1854), Le Comte de Sallenauve (1855), La Famille Beauvisage (1855), Les Petits Bourgeois (1856), o sarcină pe care Rabou a efectuat-o cu onestitate, chiar dacă aceasta a fost primită cu răceală de către critici.[5]
El a fost acuzat pe nedrept că ar fi scriitorul fantomă al lui Balzac. Charles Rabou a continuat să creeze mari opere literare, care merită să fie redescoperite.
^Dictionnaire universel des contemporains de Gustave Vapereau (éd. de 1858,(p. 1423))
^Dictionnaire historique des littératures Larousse,1985, tome II, ISBN 2-03-508301-X
^cf. Joseph-Marie Quérard, La France littéraire ou Dictionnaire bibliographique des savants, historiens et gens de lettres de la France, éd.Firmin Didot, 1857, (p. 628), extracts online
