Charles Cottet
Date personale
Născut	12 iulie 1863[2][3][4][5][6] Le Puy, Auvergne, Franța
Decedat	20 septembrie 1925 (62 de ani)[7][8] Paris, Île-de-France, Franța[9][10]
Cetățenie	Franța[11]
Ocupație	pictor grafician[*]​
Limbi vorbite	limba franceză[12][13]
Activitate
Studii	Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris
Profesor pentru	Amédée Ozenfant[*][[Amédée Ozenfant (pictor francez)|​]]
Mișcare artistică	postimpresionism, simbolism[1]
Opere importante	Q17490774[*]​, Q17491051[*]​, Q17491193[*]​
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​
Modifică date / text

Charles Cottet (n. 12 iulie 1863, Le Puy, Auvergne, Franța – d. 20 septembrie 1925, Paris, Île-de-France, Franța) a fost un pictor francez, născut la Le Puy-en-Velay și mort la Paris. Renumit post-impresionist, Cottet este cunoscut pentru pictura sa întunecată și evocatoare a Bretaniei rurale și a peisajelor maritime. A condus o școală de pictori cunoscută sub numele de Bande noire sau grupul „Nubieni” (pentru paleta sumbră pe care o foloseau, în contrast cu picturile mai strălucitoare impresioniste și postimpresioniste) și a fost prieten cu artiști precum Auguste Rodin.^[14]

Cottet a studiat la École des Beaux-Arts și sub îndrumarea lui Puvis de Chavannes și Roll^⁠(d), în timp ce a urmat și Académie Julian (unde colegii studenți au format școala de pictură Les Nabis, cu care a fost asociat ulterior). A călătorit și a pictat în Egipt, Italia și pe lacul Geneva, dar și-a făcut un nume cu scenele sale sumbre și triste, bine concepute, severe și impresionante ale vieții de pe coasta Bretaniei.^[15][16][17]

Cottet a expus la Salonul din 1889, dar într-o călătorie în Bretania în 1886 și-a găsit adevărata chemare. În următorii douăzeci de ani, el a pictat scene din viața rurală și portuară, înfățișând parizienilor o cultură pe care încă o considerau exotică. Este remarcat în special pentru peisajele sale marine întunecate din porturile bretone în zori și scenele evocatoare din viața pescarilor bretoni.^[18]

A fost prieten apropiat cu Charles Maurin^⁠(d), iar grupul său l-au inclus și pe pictorul Félix-Émile-Jean Vallotton^⁠(d). Cottet a fost adesea asociat cu simbolismul pitoresc de pe litoral al școlii Pont-Aven, deși Vallotton l-a prezentat pe Cottet ca lider al Les Nabis, alături de Pierre Bonnard, Édouard Vuillard și Ker-Xavier Roussel^⁠(d), în pictura Cei cinci pictori (1902-1903); Kunstmuseum Winterthur^⁠(d)). Cottet a fost liderul propriei sale mici mișcări, Bande noire din anii 1890, care i-a inclus pe Lucien Simon și André Dauchez, toți influențați de realismul și culorile întunecate ale lui Courbet.^[19][20][21]

Picturile lui Cottet pot fi găsite în multe muzee din întreaga lume, inclusiv Muzeul de Arte Frumoase Pușkin din Moscova, British Museum,^[22] Galeria Națională de Artă din Washington, D.C., Muzeul d'Orsay din Paris,^[23][24] Muzeul Ermitaj,^[25] Muzeul de Artă al Universității din Michigan,^[26] Muzeul de Artă Ohara,^[27] Muzeul de Artă American Smithsonian,^[28] Muzeul Național al Artei Occidentale,^[29] Muzeul de Artă Zimmerli,^[30] Muzeul de Arte Frumoase din San Francisco,^[31] Metropolitan Museum of Art^[32] și Musée Rodin^⁠(d). ^[33]

• 1908–09 Au pays de la mer. Douleur sau Les victimes de la mer, Musée d'Orsay.
• 1905, Petit village au pied de la falaise, Musée Malraux, Le Havre
• 1900–10, Montagne, Musée Malraux, Le Havre
• 1896 Vedere a Veneției de pe mare, Ermitul, Sankt Petersburg.
• 1896 Peisaj marin cu vedere îndepărtată asupra Veneției, Ermitaj, Sankt Petersburg. ^[34]
• 1896 Portret de Cottet, Muzeul d'Orsay.

• Dicționarul de artă Grove. Macmillan (2000) .

• . În Harper's Magazine, decembrie 1910. Ilustrații de Charles Cottet și Jacques-Emile Blanche
• Biografie la Humrich Fine Art .
• Biografie la Galeria Oxford .
• Cottet et la Bretagne .
• Quelques œuvres de Charles Cottet în Insecula.
• Biografie și câteva opere pe site-ul Musée des Beaux-Arts de Quimper din Quimper, Franța.