Centura de siguranță este un dispozitiv care împiedică pasagerii unui automobil sau aerovehicul de a fi proiectați înainte, în cazul unui accident.[1][2]
În aviație, centura de siguranță este utilizată la decolare și la aterizare, în timpul zborurilor acrobatice sau de luptă, la trecerea printr-o zonă turbulentă sau în cazul aterizărilor și amerizărilor forțate.[3]
Istoric
Centura de siguranță a fost inventată la începutul secolului al XIX-lea de inginerul englez George Cayley, care o folosea pentru planorul său.[4][5] Centura în trei puncte a fost inventată în anul 1959 de inginerul suedez Nils Bohlin, aceasta fiind folosită pe automobilele Volvo începând din același an. După brevetarea invenției, compania Volvo a pus-o la dispoziția tuturor, pentru a încuraja implementarea acesteia în masă și salvarea de vieți.[6][7]
Note
^acad. Ion Coteanu, Ion Dănăilă, Nicoleta Tiugan, Elena Ciobanu, Zorela Creta, Eugenia Guțulescu, Valentina Hristea, dr. Lucreția Mareș, Georgeta Mitran, Măria Păun, Zizi Stefănescu-Goangă, Tatiana Țugulea (). Dicționarul explicativ al limbii române (ed. a II-a revăzută și adăugită). Editura Univers Enciclopedic Gold. ISBN973-9243-29-0.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^„Seatbelts” [Centurile de siguranță] (în engleză). www.nzta.govt.nz. Accesat în .
^Miclăuș, Lucian. Glosar de termeni aviatici. Timișoara: Editura Marineasa. p. 57.