Comuna este situată la aproximativ 70 de kilometri nord-vest de Paris, în valea râului Epte, râu care constituie o frontieră cu Normandia încă din anul 911.
Comuna este traversată de linia de cale ferată Gisors - Pacy-sur-Eure, în prezent dezafectată, care avea o stație în gara Bray-Écos.
O parte a istoriei economice a comunei se bazează pe existența de lungă durată a unei turnătorii specializate în metale neferoase (în acest caz, zinc), aparținând unui grup multinațional cu capital belgian, Umicore (turnătoria era cunoscută anterior sub numele de Vieille Montagne). Această unitate de producție angajează și în prezent aproximativ 180 de salariați.
În acest oraș, Aubette de Magny[5] își încheie cursul și se varsă în râul Epte.
În 2010, clima din comuna Courgent era de tip oceanic al câmpiilor din Centru și de Nord, conform unui studiu a CNRS care se baza pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[6]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă la un climat oceanic și se încadrează în regiunea climatică sud-vestică a bazinului parizian, caracterizată prin precipitații scăzute, în special în primăvară (120 până la 150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C)[7].
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 11 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,4 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 673 mm, cu 11,6 zile de precipitații în ianuarie și 7,9 zile în iulie[6]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Étrépagny la 19 km distanță în linie dreaptă[8], este de 11,3 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 774,0 mm[9]. Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[10].
Urbanism
Tipologie
La 1 ianuarie 2024, Bray-et-Lû este clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][11][12][13] în 2022. Este situată în afara unității urbane[n 2][14]. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, fiind o comună din coroana acestei zone[n 3][14]. Această zonă cuprinde 1.929 de comune[15][16].
Toponimie
Bray: derivă dintr-un cuvânt galic, „braium”, care înseamnă „mlăștinos”[17].
Lû: provine din „lût” sau „lutium”, având semnificația de „noroi”.
Istorie
Menhirul La Pierre-Fiche, acum dispărut, era unul dintre cele mai vechi dovezi ale ocupării acestei localități.
Istoricii sunt de acord că originea localității Bray trebuie să fie foarte veche, datorită poziției sale favorabile în valea râului Epte. De asemenea, ei presupun că satul, situat la granița Normandiei, a fost adesea devastat în timpul luptelor îndelungate dintre Franța și Anglia. Într-adevăr, existau trei fortărețe feudale: cea de la Lû[18], care a fost transformată în locuință, cea de la Bray, situată în vârful insulei[19], și cea de la Baudemont, amplasată pe vârful unei stânci[20].
Domnii din Bray, d'Aincourt și de Saint-Clair au participat la cucerirea normandă a Angliei sub conducerea lui Wilhelm Cuceritorul. De altfel, într-un document semnat de Wilhelm și de mai mulți nobili de rang înalt, apare numele lui Guillaume de Bray. Înainte de bătălia de la Brenneville, Ludovic al VI-lea a încredințat apărarea orașului Les Andelys la patru dintre cei mai curajoși camarazi ai săi: Godefroy de Serans, Baudry de Bray, Enguerrand de Trie și Albert de Boury.
Bray aparținea odinioară de baronia Baudemont, care s-a aflat pentru o perioadă sub dominație anglo-normandă, în timp ce Lû era o seniorie independentă.
În secolul al XII-lea, Bray era un oraș care avea o leprozerie și o piață, iar aici au fost descoperite morminte de piatră. În 1147, biserica sa aparținea abației din Thiron.
Bray-et-Lû era locul de ședere preferat al pictorului abstract Pierre Tal Coat și al poetului Paul Éluard, care locuiau acolo în mod regulat.
Charles-Ferdinand de Brossard de Runneval, fost gardă de corp al „Monsieur” (Ludovic al XVIII-lea), adică fratele regelui Ludovic al XVI-lea, a trăit în această comună. Devenit primar al localității Bray-et-Lû, și-a păstrat funcția timp de cincizeci și doi de ani. Stela sa, care include motive ale mormintelor romane, este tipică pentru arhitectura funerară de la începutul secolului al XIX-lea.
Populația și societatea
Date demografice
Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[21][22].
În 2021, comuna număra 960 locuitori[n 4], în creștere cu +1,05 % față de 2015 (Val-d'Oise: +3,39 %, Franța fără Mayotte: +1,84%).
Biserica Notre-Dame, situată în piața Bisericii[27]
Fostul castel, astăzi casă de bătrâni
Vila Bourjolly (1850), în prezent restaurant
Crucea fostei leprozerii, la intersecția drumurilor RD 37 / RD 142, la intrarea estică a satului
Ferma domeniului Lû, în cătunul cu același nume
Fost uscător de hamei, pe domeniul Lû
Fost gater, în cătunul Pont-Rû
Un colegiu și-a deschis porțile la începutul anului școlar 2005.
Biserica Notre-Dame
Vila Bourjolly
Crucea fostei leprozerii
Note
^Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
^O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
^În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
^Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2024, înregistrată în anul 2021, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2023, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2021.
^ abJoly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în .
^Vidaling, Raphaëlle (). Le patrimoine des communes du Val-d'Oise. Collection Le patrimoine des communes de France (în franceză). Paris: Flohic. pp. 535–538. ISBN2-84234-056-6.
Bibliografie
Vidaling, Raphaëlle (). Le patrimoine des communes du Val-d'Oise. Collection Le patrimoine des communes de France (în franceză). Paris: Flohic. pp. 535–538. ISBN2-84234-056-6.
.svg)
.svg){kind=small}
.svg)
