Botaurus este un gen de păsări limicole din familia stârcilorArdeidae. Genul include specii care au fost anterior plasate în genul Ixobrychus.
Taxonomie
Genul Botaurus a fost introdus în 1819 de naturalistulenglezJames Francis Stephens(d).[1] Stephens nu a specificat specia tip, dar aceasta a fost desemnată ca Ardea stellaris de Linnaeus. Numele Botaurus provine din latina medievală iar cuvântul combină latinesculbos care înseamnă „bou” și taurus care înseamnă „taur”.[2] În descrierea buhaiului de baltă, Stephens a scris: „În această perioadă, masculul face un zgomot unic, care este comparat cu sunetul puternic și profund al unui taur, și acest lucru continuă timp de aproximativ două luni: ...”.[1][3]
Anterior, genul conținea mai puține specii. Studiile de genetică moleculară au constatat că genul Ixobrychus este parafilic în raport cu Botaurus.[4][5] Pentru a rezolva problema non-monofiliei(d), genul Ixobrychus a fuzionat în Botaurus, care are prioritate.[6][7]
Sunt păsări mari, groase, maronii, puternic vărgate, care se reproduc în stufărișuri mari. În mod aproape unic pentru păsările prădătoare, femela crește puii singură.[8] Sunt secretoase și bine camuflate și, în ciuda mărimii lor, pot fi greu de observat, cu excepția zborurilor ocazionale. Se hrănesc cu pești, broaște și alte animale acvatice(d) similare.[9]
Specii
Genul conține 14 specii, printre care se numără Botaurus novaezelandiae (buhaiul de baltă din Noua Zeelandă), care a dispărut.
^Jobling, James A. „Botaurus”. The Key to Scientific Names. Cornell Lab of Ornithology. Accesat în .
^„Bittern (1)”. Oxford English Dictionary. Oxford University Press. Accesat în .(necesită abonare)
^Päckert, M.; Hering, J.; Fuchs, E.; Barthel, P.; Heim, W. (). „Genetic barcoding confirms first breeding record of the Yellow Bittern, Ixobrychus sinensis, (Aves: Pelecaniformes, Ardeidae) in the Western Palearctic”. Vertebrate Zoology. 64: 251–260. doi:10.3897/vz.64.e31492.
^Hruska, J.P.; Holmes, J.; Oliveros, C.; Shakya, S.; Lavretsky, P.; McCracken, K.G.; Sheldon, F.H.; Moyle, R.G. (). „Ultraconserved elements resolve the phylogeny and corroborate patterns of molecular rate variation in herons (Aves: Ardeidae)”. Ornithology: ukad005. doi:10.1093/ornithology/ukad005.
^Chesser, R.T.; Billerman, S.M.; Burns, K.J.; Cicero, C.; Dunn, J.L.; Hernández-Baños, B.E.; Jiménez, R.A.; Johnson, O.; Kratter, A.W.; Mason, N.A.; Rasmussen, P.C.; Remsen, J.V.J. (). „Sixty-fifth Supplement to the American Ornithological Society's Check-list of North American Birds”. Ornithology. 141 (3): ukae019. doi:10.1093/ornithology/ukae019.
^Martínez-Vilalta, A.; Motis, A. (). „Family Ardeida (Herons)”. În del Hoyo, J.; Elliott, A.; Sargatal, J. Handbook of the Cornel. 1: Ostrich to Ducks. Barcelona, Spain: Lynx Edicions. pp. 376–429. ISBN84-87334-10-5.