Boală inflamatorie pelviană

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat în octombrie 2016
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în medicină.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului!
Boală inflamatorie pelviană

Desen care arată locurile obișnuite ale infecției cu boala inflamatorie pelviană
Specialitateginecologie  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9614-616
ICD-10N70 -N77
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM614.9[1][2]
614-616.99[1][2]
614.8[1]  Modificați la Wikidata
DiseasesDB9748
MedlinePlus000888
eMedicineemerg/410
Patient UKBoală inflamatorie pelviană
MeSH IDD000292
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Boala inflamatorie pelviană sau afecțiunea inflamatorie pelviană (BIP) reprezintă o infecție a uterului, trompelor uterine și, posibil, a ovarelor.[3]

Simptome

Adesea, este posibil să nu existe niciun simptom.[4] Atunci când sunt prezente, semnele și simptomele pot include: dureri în partea de jos a abdomenului, secreții vaginale, febră, arsuri la urinare, durere în timpul actului sexual sau sângerări neregulate.[3][4] BIP poate duce la complicații pe termen lung, ce includ: infertilitatea, sarcini extrauterine și dureri pelviene cronice.[3]

Cauze și diagnoză

Infecțiile cu Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis sunt prezente într-un procent de 75 și până la 90% dintre cazuri. Adesea, multiple bacterii diferite sunt implicate.[3] Fără tratament, aproximativ 10% dintre acele persoane ce suferă de o infecție cu chlamydia și 40% dintre acelea cu o infecție cu gonoree vor prezenta BIP.[3][5] În general, factorii de risc sunt similari infecțiilor cu transmitere sexuală și includ un număr mare de parteneri sexuali și consum de droguri. Dușurile vaginale pot mări riscul. Diagnosticul se bazează, de obicei, pe semnele și simptomele prezente. Se recomandă ca boala să fie luată în considerare pentru toate femeile ajunse la vârsta fertilă ce prezintă dureri în zona inferioară a abdomenului. . Un diagnostic definitiv este stabilit prin examinarea trompelor uterine în timpul unei intervenții chirurgicale și observarea puroiului. Ecografiile pot fi, de asemenea, utile pentru stabilirea diagnosticului.[3]

Prevenire și tratament

Eforturile pentru prevenirea bolii includ: a nu avea contact sexual sau prin a avea puțini parteneri sexuali și folosirea prezervativului.[6] Screening-ul efectuat femeilor susceptibile de a avea o infecție cu chlamydia, urmat de tratament scade riscul infecției cu BIP.[7] Pentru acele persoane unde se suspectează diagnosticul, se recomandă administrarea tratamentului.[3] Ar trebui tratați și partenerii sexuali ai femeii.[7] La acele persoane cu simptome ușoare sau moderate, o singură injecție cu antibioticul ceftriaxonă alături de doxiciclină și, posibil, metronidazol pe cale orală sunt recomandate. Acele persoane care nu prezintă semne de însănătoșire după trei zile sau care suferă de o formă severă a bolii nu ar trebui să le fie administrate antibiotice intravenos.[8]

Epidemiologie și istoric

La nivel global, în anul 2008 au fost înregistrate aproximativ 106 milioane de cazuri de chlamidia și 106 milioane de cazuri de gonoree.[5] Însă, numărul cazurilor de BIP nu a fost stabilit cu certitudine.[9] Se estimează că aceasta afectează aproximativ 1,5% de tinere anual.[9] În Statele Unite ale Americii, se estimează că afectează aproximativ un milion de oameni anual.[10] Un tip de dispozitiv intrauterin (DIU) cunoscut sub numele de sterilet a dus la rate mărite de BIP în anii ‘70. Dispozitivele intrauterine actuale nu sunt asociate acestei probleme după prima lună..[3]

Referințe

  1. ^ a b c Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ a b Disease Ontology, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h Mitchell, C; Prabhu, M (decembrie 2013). „Pelvic inflammatory disease: current concepts in pathogenesis, diagnosis and treatment”. Infectious disease clinics of North America. 27 (4): 793–809. PMID 24275271. 
  4. ^ a b „Pelvic Inflammatory Disease (PID) Clinical Manifestations and Sequelae”. cdc.gov. octombrie 2014. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b World Health Organization (). „Global incidence and prevalence of selected curable sexually transmitted infections - 2008” (PDF). who.int. pp. 2, 19. Accesat în . 
  6. ^ „Pelvic Inflammatory Disease (PID) Patient Counseling and Education”. cdc.gov. octombrie 2014. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b „Pelvic Inflammatory Disease (PID) Partner Management and Public Health Measures”. cdc.gov. octombrie 2014. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „2010 STD Treatment Guidelines Pelvic Inflammatory Disease”. cdc.gov. . Accesat în . 
  9. ^ a b Eschenbach, D (). „Acute Pelvic Inflammatory Disease”. Glob. libr. women's med. doi:10.3843/GLOWM.10029. ISSN 1756-2228. 
  10. ^ „Self-Study STD Modules for Clinicians - Pelvic Inflammatory Disease (PID) Next Centers for Disease Control and Prevention Your Online Source for Credible Health Information CDC Home Footer Separator Rectangle Epidemiology”. cdc.gov. octombrie 2014. Arhivat din original la . Accesat în . 
Portal icon Portal Medicină