Zăbalțul a luat ființă într-o poiană încadrată de înălțimile dealurilor Gureștilor, Dâmbul lui Pătru și Gomila Roșie, cu altitudini între 250 și 290 m, acoperite de livezi, fânețe, pășuni și păduri. Până către mijlocul secolului al XIX-lea, aici a existat o veche biserică de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", construită pe valea Buroaga, la locul numit de localnici Satul Bătrân. Nu se știe când a fost edificată, dar în 1779 ea exista pentru că în acel an, la 9 august, episcopul Moise Putnic al Timișoarei sfințea un antimis pentru biserica din Zăbalț cu hramul "Prepodobnai Paraschevi".
Biserica de lemn din mijlocul satului, a fost construită în anii 1847-1849, având o arhitectură cu accente baroce. Are hramul "Adormirea Maicii Domnului" și a fost sfințită în 1849 de protopopul Ioan Țăranu al Lipovei. Biserica nu avea pictură interioară. De la biserica veche sau de la cea actuală, în Colecția de artă religioasă a Arhiepiscopiei Timișoarei, se păstrează o icoană pe sticlă reprezentând Plângerea lui Iisus, datată ca provenind din secolul al XIX-lea.
În perioada 2000-2010 s-au executat ample lucrări de renovare și a fost târnosită de arhiepiscopul Timotei Seviciu al Aradului.