Momentul ridicării bisericii de lemn din Sâncrai nu este cunoscut. Portalele frumos sculptate indică mijlocul secolului 18 sau chiar mai devreme. În forma actuală construcția este rezultatul unei extinderi și renovări majore, probabil de la anul 1855.[1] Nu are pictură murală aparentă, dar nu este exclusă conservarea fragmentară sub straturile de tencuială a unei picturi vechi.[2] Din patrimoniul ei mobil mai fac parte doar cărți vechi, în alfabetul chirilic. Unul dintre clopote a fost mutat la noua biserică de zid care are același hram „Sfânta Treime”. În vechea biserică de lemn se mai țin slujbe ocazional. În Sâncrai a mai existat o biserică de lemn, mult mai veche, biserică care se afla în mijlocul satului și a fost distrusă în 1762 de tunurile armatei generalului austriac Nikolaus Adolf von Bukow.[3]
Note
^Se crede că biserica, parțial, a fost adusă în Sâncrai din Maramureș.
^ Cel care a distrus în Ardeal peste 140 de mănăstiri și biserici ortodoxe care refuzau să renunțe la Ortodoxie. Informant: Teodor Cinzan, preotul paroh din Sâncrai.
Bibliografie
Studii regionale
Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei.
Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6.