Este un edificiu de plan dreptunghiular de mici dimensiuni, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Deasupra pronaosului se înalță o clopotniță miniaturală din scânduri, cu foișor deschis și coif suplu, învelit în tablă. La acoperișul propriu-zis s-a folosit țigla. Atât la interior, cât și la exterior, bârnele au fost tencuite, strat reîmprospătat periodic prin văruire. Intrarea este amplasată pe latura sudică. Lăcașul, renovat în anii 1998 și 2007, a fost precedat de o ctitorie obștească din bârne, de la care s-au moștenit câteva icoane prăznicare valoroase, reînnoite de pictorul amator „Franz T.” din Toc, județul Arad în 1933. Acel edificiu figurează atât în tabele conscripțiilor din anii1733, 1750, 1761-1762 și 1805, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773][1].
Bibliografie
Cristache-Panait, Ioana: Arhitectura de lemn din județul Hunedoara, București 2000.
Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010.