Localitatea Bidiu este înregistrată documentar în anul 1305 cu ocazia împărțirii bunurilor între membrii familiei nobiliare, în care figura și moșia Bodyn (Bidiu). Satul a aparținut până în 1918 de Comitatul Dăbâca, apoi până în 1926 de județul Someș, iar apoi a fost arondat județului Bistrița-Năsăud. Prima biserică despre care vorbesc izvoarele istorice, a existat în partea satului numită „Pădurice” prin secolul XVII, fiind construită din lemn de stejar. Ruinele ei se mai observau în secolul XIX. În anul 1898 s-a construit o nouă biserică, de asemenea, din lemn. Biserica a fost abandonată de comunitate după construirea, în perioada 1967-1974, unei biserici noi din cărămidă, înzestrată cu pictură. Vechea biserică de lemn este în stare de ruină și mai păstrează urme de pictură parietală[1].
Note
^Istoricul parohiei Enciu, filia Bidiu-Preot Călăuz Gheorghe-Daniel
Bibliografie
Studii regionale
(1982) Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj Napoca: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului.
Chintăuan, Ioan, Bolog, Mihaela și Pop, Florica (2002). Biserici de lemn din Bistrița-Năsăud, ghid, Cluj Napoca: Supergraph. ISBN 973-99892-4-1.
