Biletul la ordin (sau cambie) este un efect comercial, înscris prin care o persoană, numită emitent ori subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia. Ca formă, biletul la ordin se aseamană cu o recunoaștere de datorie de către debitor, față de creditorul său.
Descriere
Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal și complet, care incorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată, de plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației.
Mențiunile esențiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin sunt următoarele:[1]
- denumirea de bilet la ordin;
- data emisiunii;
- scadența;
- menționarea obligației personale și necondiționate de a plăti suma de bani;
- numele beneficiarului;
- semnătura subscriitorului sau a emitentului;
- locul de plată.
În lipsa unuia din aceste elemente, biletul la ordin este nul.
În România
Biletul la ordin a fost introdus în România prin Legea nr. 58/1934.[2]
Note