Bias

Biasurile sunt o categorie largă de noțiuni din logică însemnând, în general, o exagerare în favoarea sau împotriva unui lucru, a unei persoane sau a unui grup în comparație cu alt lucru, altă persoană sau alt grup, într-un mod considerat a fi incorect sau injust.

Interpretările unor forme întâmplătoare a craterelor de pe Lună. Un exemplu banal de bias perceptiv cauzat de pareidolie.

Biasurile pot fi învățate implicit în contextul cultural.

Oamenii pot căpăta biasuri față de un individ, un grup etnic, o identitate sexuală sau de gen, o națiune, o religie sau o clasă socială, față de un partid politic, față de paradigme teoretice și ideologii în domenii academice sau față de o specie. [1]

Biasul are la bază o vedere unilaterală, lipsa unui punct de vedere neutru, a unei minți deschise. Biasul poate apărea sub multe forme și este legat de prejudecăți și de intuiție.[2]

În știință și inginerie, un bias este o eroare sistematică.

Biasul statistic, de exemplu, rezultă din eșantionarea injustă a unei populații sau dintr-un proces de estimare care, în medie, nu dă, cu acuratețe, rezultate corecte.

Etimologie

Cuvântul a fost mai întâi împrumutat din greaca veche (βιάς = violență) în provensala veche și mai apoi în franceză sub forma biais și în portugheză sub forma viés. Engleza a preluat termenul în forma inițială, bias.[3]

Tipuri de bias

Biasuri cognitive

Ancorare

Ancorarea este o euristică psihologică care descrie tendința de a se baza, în luarea deciziilor, pe prima informație întâlnită.[4][5]

Conform acestei euristici, indivizii încep cu un punct de referință sugerat implicit ("ancora") și fac ajustări pentru a ajunge la estimarea inițială.

De exemplu, prețul inițial oferit pentru o mașină folosită stabilește standardul pentru restul negocierilor, astfel încât prețurile mai mici decât prețul inițial să pară mai rezonabile, chiar dacă acestea rămân și ele mai ridicate decât ceea ce merită mașina.[6] [7]

Apofenia

Apofenia, cunoscută și sub denumirea de patternicitate,[8] [9] sau agenticitate,[10] este tendința umană de a percepe modele semnificative în cadrul unor date pur aleatorii.

Apofenia este bine cunoscută din cercetările făcute asupra jucătorilor de noroc, ca o motivație a acestora. Jucătorii își imaginează că văd modele în numerele care apar în loterii, jocuri de cărți sau la ruletă. [11] O manifestare a acestui lucru este cunoscută sub numele de "eroarea jucătorului".

Pareidolia

Articol principal: Pareidolie

Pareidolia este forma vizuală sau auditivă a apofeniei. S-a sugerat de către unii cercetători istorici că pareidolia, combinată cu hierofania, ar fi ajutat societățile antice să organizeze haosul și să facă lumea inteligibilă.[12] [13]

Bias de atribuire

Un bias de atribuire se poate întâmpla atunci când indivizii evaluează sau încearcă să descopere explicații în spatele comportamentelor proprii și ale altora.[14] [15] [16] Oamenii fac atribuiri cu privire la cauzele propriilor lor comportamente și ale altora; dar aceste atribuiri nu reflectă neapărat cu precizie realitatea.

În loc să opereze ca perceptori obiectivi, indivizii sunt înclinați spre alunecări perceptuale care să le permită înțelegerea autocomplezentă a lumii lor sociale.[17] [18]

Atunci când îi judecăm pe alții, tindem să presupunem că acțiunile lor sunt rezultatul unor factori interni, cum ar fi personalitatea, în timp ce avem tendința de a da drept cauză a propriilor noastre acțiuni circumstanțe externe.

Există o gamă largă de tipuri de prejudecăți de atribuire, cum ar fi eroarea de atribuire finală, eroarea de atribuire fundamentală, prejudecata de actor-observator și autocomplezența (self-serving bias).

Exemple de biasuri de atribuire:[19]

Biasul de confirmare

Biasul de confirmare este tendința de a căuta, interpreta, favoriza și a-și reaminti informațiile într-un mod care să confirme credințele sau ipotezele cuiva, acordând în același timp o atenție disproporționat de mică informațiilor care o contrazic.[20]

Efectul este mai puternic în cazul situațiilor încărcate emoțional și în cazul credințelor profund înrădăcinate.

Oamenii tind de asemenea să interpreteze dovezile ambigue ca sprijinind poziția lor existentă.

Căutarea, interpretarea și memoria deformate au fost invocate pentru a explica polarizarea atitudinii (atunci când un dezacord se adâncește, chiar dacă diferitele părți sunt expuse acelorași dovezi), perseverarea în credință (atunci când convingerile dăinuie chiar și după ce dovezile care le sprijineau s-au dovedit a fi false), efectul primar irațional (dependența mai mare de informația întâlnită la început) și corelația iluzorie (atunci când oamenii fac în mod arbitrar o legătură între evenimente sau situații fără legătură între ele).

Conflictele de confirmare contribuie la supraîntărirea convingerilor personale și pot menține sau întări credințele în fața dovezilor contrare.

Multe decizii dezastruoase, luate în contexte politice și organizaționale de maximă importanță, au fost cauzate de acest tip de eroare.[21] [22]

Bias de încadrare

Încadrarea implică construirea socială a fenomenelor sociale de către sursele mass-media, mișcările politice sau sociale, liderii politici și așa mai departe.

Este o influență asupra modului în care oamenii organizează, percep și comunică în legătură cu realitatea.[23]

Încadrarea poate fi pozitivă sau negativă, în funcție de public și de felul informațiilor prezentate.

În scopuri politice, încadrarea este de așa natură încât prezintă adesea faptele într-un mod care implică o problemă stringentă, care necesită o soluție.

Membrii partidelor politice încearcă să formuleze chestiuni într-un mod care să facă o soluție favorabilă propriei lor înclinații politice, și să pară astfel cea mai potrivită modului de acțiune pentru situația în curs.[24]

În teoria socială, încadrarea este o schemă de interpretare, o colecție de anecdote și stereotipuri, pe care se bazează indivizii pentru a înțelege și a răspunde la evenimente.[25] Oamenii folosesc filtre pentru a înțelege lumea, alegerile pe care le fac apoi sunt influențate de crearea cadrului ce rezultă.

Biasul cultural

Biasul cultural este fenomenul asociat interpretării și judecării fenomenelor prin standarde inerente culturii proprii.

Există numeroase astfel de prejudecăți, referitoare la normele culturale privind culoarea, localizarea părților corpului, alegerea prietenului sau a partenerului, conceptele de justiție, valabilitatea lingvistică și logică, acceptabilitatea dovezilor și tabuurile.

Oamenii obișnuiți tind să-și imagineze alți oameni ca fiind practic la fel cu ei, nu semnificativ mai mult sau mai puțin valoroși, probabil atașați emoțional la diferite grupuri și diferite țări.

Efect de aură și efect de corn

Vorbim despre efect de aură și efect de corn atunci când impresia generală a unui observator despre o persoană, o organizație, o marcă sau un produs îi influențează percepțiile cu privire la specificitatea caracterului sau proprietăților acelei entități.[26] [27] [28]

Termenul de efect de aură se bazează pe conceptul de aură al sfinților și este un tip specific de bias de confirmare, în care sentimentele pozitive dintr-o zonă cauzează faptul că unele caracteristici discutabile sau necunoscute să fie văzute pozitiv .

Dacă observatorului îi place un aspect al unui lucru, el va avea o predispoziție pozitivă față de tot ce este legat de obiectul respectiv.[29] [30] [31] [32]

Se știe dintotdeauna că apariția unei persoane atrăgătoare fizic produce efectul de aură.[33] Efectul de aură este prezent, de asemenea, în domeniul marketingului de marcă, care afectează percepția companiilor și a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri).[34] [35] [36] [37] [38] [39]

Opusul efectului de aură este efectul de corn, atunci când "oamenii cred că trăsăturile negative sunt interconectate"[40] și se referă la coarnele diavolului.

Efectul de corn lucrează într-o direcție negativă: dacă observatorului nu-i place un aspect al unui lucru, va avea o predispoziție negativă față de alte aspecte ale aceluiași lucru. [41]

Ambele aceste biasuri se confruntă deseori cu expresii precum "cuvintele înseamnă ceva" [42] [43] și "cuvintele tale au o poveste".[44]

Autocomplezență (Self-serving bias)

Articol principal: Autocomplezență

Autocomplezența (Self-serving bias) este tendința proceselor perceptuale sau cognitive de a fi distorsionate de nevoia individului de a-și menține și de a-și spori încrederea în sine.[45] Este tendința de a considera desăvârșite propriile capacități și eforturi, dar de a atribui eșecul factorilor externi,[46] de a respinge legitimitatea criticii negative care ni se aplică, de a ne concentra pe calitățile noastre pozitive și pe realizările noastre, dar de a nu ne lua în considerare defectele și eșecurile.

Studiile au demonstrat că această prejudecată poate afecta comportamentul la locul de muncă,[47] în relațiile interpersonale, în sport [48] și în deciziile consumatorilor.[49]

Bias al statu-quo-ului

Biasul de statu-quo este un bias emoțional; o preferință pentru situația actuală.

Linia actuală de bază (sau statu-quo-ul) este luată ca referință, iar orice modificare de la linia de bază este percepută ca o pierdere.

Abaterea de la statu-quo ar trebui să se distingă de o preferință rațională pentru statu quo ante, ca atunci când starea actuală a afacerilor este superioară obiectivelor, în comparație cu alternativele disponibile, sau atunci când informațiile imperfecte sunt o problemă semnificativă. Un număr mare de dovezi, totuși, arată că prejudecățile legate de statu-quo afectează frecvent procesul decizional uman.

Conflict de interese

Un conflict de interese este atunci când o persoană sau o asociație are interese concurente (financiare, personale etc.) care, eventual, ar putea duce la corupție.

Conflictul potențial este autonom față de acțiunile necorespunzătoare actuale, poate fi găsit și dezamorsat în mod conștient înainte ca apariția corupției să se întâmple.

Un conflict de interese este un set de circumstanțe care creează riscul ca judecata profesională sau acțiunile privind un interes general să fie influențate în mod nejustificat de un interes personal sau de grup.

Deci conflictul de interese există dacă circumstanțele sunt acceptate în mod rezonabil ca prezentând riscul ca alegerile făcute să fie afectate în mod nejustificat de interesele personale sau de grup. [50]

Mită

Mita este oferirea de bani, bunuri sau alte forme de recompensă pentru a influența comportamentul destinatarului.[51]

Mita poate include bani (inclusiv "șpaga"), bunuri, drepturi în acțiune, drepturi de proprietate, privilegii, indemnizații, cadouri, avantaje, facilitarea fraudei fiscale, trafic de influență, reduceri preferențiale, licitații trucate, comisioane ilegale, finanțări interesate, donații înteresate, contribuții ilegale la campanii politice, sponsorizări ilegale, opțiuni de stoc, comisioane secrete sau promoții ilegale.[52]

Așteptările, atunci când o tranzacție monetară este adecvată, pot fi diferite de la un loc la altul. Contribuțiile de campanie politică sub formă de numerar sunt considerate acte criminale de corupție în unele țări, în timp ce în Statele Unite acestea sunt legale, cu condiția să adere la legea electorală.

"Șpăgile" sunt considerate luare de mită în unele societăți, dar nu și în altele.

Favoritism

Favoritismul, uneori cunoscut sub numele de favoritism în grup, sau bias în grup, se referă la o formă de favorizare a membrilor unui grup în dauna celor din afara grupului. Acest lucru poate fi exprimat în evaluarea negativă a altora, în alocarea resurselor și în multe alte moduri.[53]

Acest lucru a fost studiat de psihologi, în special de psihologi sociali, și legat de conflictele de grup și de prejudecăți.

Clientelismul este favorizarea prietenilor vechi, mai ales prin numirea lor în funcții de autoritate, indiferent de calificarea lor.[54] Nepotismul este favorizarea rudelor.[55][56][57]

Activitatea de lobby

Activitatea de lobby este încercarea de a influența alegerile făcute de administratori, de parlamentari (legislatori) în mod frecvent sau de persoane din agențiile administrative.[58][59][60]

Lobiștii se pot afla în circumscripțiile electorale ale unui legislator sau nu; ei pot să se angajeze într-un lobby ca o afacere sau nu. Lobby-ul este adesea tratat cu dispreț, considerându-se că persoanele cu putere socio-economică corup legea pentru a-și servi propriile interese. Vorbim și în acest caz de conflict de interese atunci când oamenii care au datoria de a acționa în numele altora, cum ar fi aleșii care au datoria de a sluji interesele celor care i-au votat sau, în general, binele comun, profită de ocazie pentru a legiui în favoarea unor interese private.

Acest lucru poate duce la o dezbatere care urmărește să influențeze problema prin intermediul grupurilor de interese.

Probleme de reglementare

Autoreglementarea este procesul prin care o organizație își monitorizează propria aderare la standardele legale, etice sau de siguranță, mai degrabă decât să aibă o agenție externă independentă, cum ar fi o entitate de monitorizare ca terță parte, care să aplice aceste standarde.[61]

Autoreglementarea oricărui grup poate crea un conflict de interese. Dacă o organizație, cum ar fi o corporație sau o birocrație guvernamentală, este rugată să elimine comportamentul neetic în cadrul grupului propriu, ar putea fi în interesul lor, pe termen scurt, să elimine doar aspectul comportamentului neetic, mai degrabă decât comportamentul propriu-zis.

Reglementarea captivă este o formă de corupție politică care poate apărea atunci când o agenție de reglementare, creată pentru a acționa în interesul public, promovează, dimpotrivă, preocupările comerciale sau politice ale grupurilor de interese speciale care domină industria sau sectorul în care este însărcinată cu reglementarea.[62][63]

Reglementările captive apar deoarece grupurile sau persoanele cu un interes ridicat în rezultatul deciziilor politice sau de reglementare pot să-și concentreze resursele și energiile în încercarea de a obține efectele politice dorite, în timp ce membrii ai publicului, fiecare cu o miză individuală mică în domeniu, le vor ignora cu totul.[64]

Reglementarea captivă este un risc la care o agenție de reglementare este expusă prin însăși natura sa.[65][66]

Falsul cumpărător (engleză: shilling)

Un vânzător angajează în mod ilegal și imoral o persoană ca să o facă pe cumpărătorul entuziast al unui produs. Eficacitatea acestei escrocherii se bazează pe psihologia mulțimii pentru a încuraja alți spectatori sau membri ai publicului să achiziționeze bunurile sau serviciile (sau să accepte ideile pe care le comercializează). Procedeul este ilegal în unele locuri, dar legal în altele.[67]

Un exemplu asemănător este publicarea de recenzii care dau impresia unor opinii autonome.

Bias statistic

Biasul statistic este o tendință sistematică de favorizare a anumitor date în procesul de colectare a datelor, ceea ce conduce la rezultate falsificate.

Acest lucru poate apărea în multe moduri, în modul în care eșantionul este selectat sau în modul în care sunt colectate datele.[68]

Este o proprietate a unei tehnici statistice sau a rezultatelor acesteia, prin care valoarea estimată a rezultatelor diferă de parametrul cantitativ adevărat.

Bias de prognoză

Bias de prognoză este atunci când există diferențe consistente între rezultate și previziuni. Cu alte cuvinte: previziunile pot avea o tendință generală de a fi prea mari sau prea mici față de rezultate.

Efect de așteptare

Efectul de așteptare este atunci când așteptările unui cercetător îl determină să influențeze subconștient datele unui experiment. Acesta este de obicei controlat prin folosirea un sistem dublu-orb, și a fost un motiv important pentru dezvoltarea de experimente dublu-orb.

Bias de raportare și bias de dezirabilitate socială

În epidemiologie și în cercetarea empirică, biasul de raportare este definit ca "anunțarea sau suprimarea selectivă a informațiilor" legate de comportamentul unor subiecți, nedorite de către subiecții înșiși [69] sau de către cercetători.[70] [71]

Se referă la o tendință de a subraporta rezultatele experimentale neașteptate sau nedorite, în timp ce sunt favorizate rezultatele așteptate sau dorite. Acest lucru se poate propaga, deoarece fiecare instanță consolidează statu-quo-ul, iar experții, mai târziu, își vor justifica propriile prejudecăți de raportare, observând că experții anteriori au raportat diferit rezultatele.

Biasul de dezirabilitate socială este o prejudecată în cercetarea din cadrul științelor sociale în care respondenții sondajului pot tenta să răspundă la întrebări conform așteptăeilor pozitive și nu conform realității din comportamentul lor obișnuit. [72] El poate lua forma comportamentului excesiv lăudabil sau a unui raportări nedorite de comportament nedorit.

Această prejudecată interferează cu interpretarea tendințelor medii, precum și cu cea a diferențelor individuale. Înclinația reprezintă o problemă majoră a chestionarelor de auto-raportare; foarte puțin probabile sunt autoraportările de abilități, de trăsături de personalitate, de comportament sexual și de consumul de droguri . [72]

Bias de selecție

Biasul de selecție este o prejudecată, conștientă sau inconștientă, introdusă într-un studiu, prin modul în care sunt selectate persoane, grupuri sau date pentru analiză, dacă într-un astfel de mod nu se obține o randomizare adevărată, astfel că eșantionul obținut nu este reprezentativ pentru populația care urmează să fie analizată.[73] Acest lucru are ca rezultat un eșantion care nu va da rezultate valabile pentru întreaga populație studiată.

Prejudecăți

Se consideră că biasul și prejudecățile sunt strâns legate.[2] Prejudecata este o pre-judecare sau o opinie formată înainte de conștientizarea faptelor și datelor relevante ale unui caz.

Termenul este adesea folosit pentru a se referi la idei și judecăți preconcepute, de obicei nefavorabile, față de anumite grupuri de oameni sau față de o persoană din cauza genului, opiniei politice, clasei sociale, vârstei, dizabilității, religiei, sexualității, rasei sau etniei, limbii, naționalității sau a altor caracteristici de grup sau personale. Prejudecata se poate referi și la credințe nefondate[74] și poate include "orice atitudine nerezonabilă care este neobișnuit de rezistentă la influența rațională".[75]

Clasism

Clasismul este discriminarea pe baza clasei sociale . Ea include atitudini din care are de câștigat clasa superioară în detrimentul clasei inferioare sau invers. [76]

Lookism (favorizarea aspectului fizic)

Lookismul înseamnă stereotipurile, prejudecățile și discriminarea pe baza atractivității fizice sau, mai general, a oamenilor a căror apariție se potrivește cu preferințele culturale.[77] [78] [79] Mulți oameni emit judecăți automate asupra altora în funcție de aspectul lor fizic care influențează modul în care aceștia se comportă cu aceste persoane.[80] [81]

Rasism

Rasismul constă în ideologii bazate pe dorința de a domina sau credința nejustificată, irațională în inferioritatea unei alte rase.[82] [83] De asemenea, poate exista credința că membrii unor rase diferite ar trebui tratați în mod diferit. [84] [85] [86]

Sexism

Sexismul este o discriminare bazată pe sexul sau genul unei persoane. Sexismul poate afecta orice gen, dar este în special documentat ca afectând femeile și fetele. [87] Aceasta a fost legată, de-a lungul timpului, de stereotipuri și roluri de gen[88] [89] și poate include convingerea că un sex sau un gen este, în mod natural, superior celuilalt. [90]

Biasuri contextuale

Bias în mediul academic

Bias academic

Biasul academic este biasul cercetătorilor, in care credințele pot modela cercetarea și comunitatea științifică. Revendicările de bias sunt adesea legate de pretențiile conservatorilor de prejudecăți omniprezente împotriva conservatorilor politici și a creștinilor religioși. [91] Unii au susținut că aceste afirmații se bazează pe dovezi anecdotale care nu ar indica în mod fiabil o tendință sistematică[92] [93] [94] și au sugerat că această divizare se datorează autoselecției conservatorilor care aleg să nu urmeze cariere academice. [92] [95] Există unele dovezi că percepția părtinirea de clasă poate fi înrădăcinată în problemele sexualității, rasei, clasei și sexului la fel de mult sau mai mult decât în religie. [96] [97]

Bias de experimentator

În cercetarea științifică, biasul de experimentator apare atunci când așteptările experimentatorului privind rezultatele studiului influențează rezultatul cercetării.[98]

Exemple de baisuri experimentale includ influențe conștiente sau inconștiente asupra comportamentului subiectului, inclusiv crearea de caracteristici ale cererii care influențează subiecții și înregistrarea modificată sau selectivă a rezultatelor experimentale înseși. [99]

Bias de finanțare

Biasul de finanțare se referă la tendința unui studiu științific de a merge, inconștient sau nu, în direcția intereselor sponsorului financiar al studiului. Acest fenomen este atât de cunoscut încât cercetătorii efectuează studii pentru a examina biasul în studiile publicate anterior.[100] Ea poate fi cauzată de oricare sau toate: un conștient sau inconștient sentiment de obligație al cercetătorilor față de angajatorii lor,[101] abatere sau malpraxis,[102] bias în publicare, [102] [103] [104] [105] sau bias de raportare părtinire.[106]

Biasul citării de pe internet

Biasul citării de pe internet ( Full text on net sau FUTON) este o tendință a cercetătorilor de a cita reviste academice cu acces deschis - adică reviste care fac ca textul lor să fie disponibil pe internet fără taxă - în lucrările proprii, și mult mai puțin din publicațiile cu acces cu taxă. Cercetătorii pot descoperi și accesa mai ușor articole care au textul lor complet pe internet fără taxă, ceea ce crește probabilitatea ca autorii să citească, și să citeze aceste articole, acest lucru poate crește factorul de impact al revistelor cu acces deschis în raport cu publicațiile fără acces liber. [107] [108] [109] [110] [111] [112]

Un bias asemănător este cauzat de faptul că cercetătorii au tendința să citească și să citeze mult mai mult articolele care au la început un sumar , decât pe cele care nu au așa ceva.[107] [112]

Biasul de publicare

Biasul de publicare este un tip de bias privind cercetarea academică publicată din cauza tendinței unor cercetători și editori de a prefera lucrările cu rezultate clare; de exemplu lucrările cu rezultate care indică o constatare semnificativă, conduc la un bias problematic în ceea ce se publică.[113][114] De cele mai multe ori, studiile cu rezultate semnificative nu par a fi superioare studiilor cu un rezultat nul în ceea ce privește calitatea designului.[115] Cu toate acestea, rezultatele semnificative din punct de vedere statistic s-au dovedit a fi de trei ori mai publicate comparativ cu articolele cu rezultate nul. [116]

Biasuri în aplicarea legii

Condusul ca negru

Condusul ca negru se referă la profilul rasial al șoferilor afro-americani. Fraza implică faptul că un conducător auto ar putea fi tras pe dreapta de un ofițer de poliție, interogat și cercetat, din cauza unei prejudecăți rasiale. [117] [118]

Profilul rasial

Profilul rasial sau profilul etnic reprezintă actul de a bănui sau a viza o persoană a unei anumite rase pe baza caracteristicilor sau comportamentului observat rasial, mai degrabă decât a suspiciunii individuale. [119] [120] Profilul rasial se referă în mod obișnuit la utilizarea acestuia de către organele de drept și la conducerea acestora la discriminarea minorităților .

"Victima este de vină" (Blamarea victimei)

Blamarea victimei apare atunci când victima unui act ilicit este învinuită pentru ce i s-a întâmplat. Cazurile tipice sunt: învinuirea păgubașului că nu și-a luat toate măsurile de siguranță sau învinuirea victimei unui viol că a provocat comportamentul agresorului;.încă există sisteme juridice pe glob în care femeia victimă a unui viol este pedepsită, nu bărbatul agresor.[121]

Studiul victimologiei încearcă să atenueze percepția victimelor ca responsabile.[122]

Biases în mass-media

Bias în mass-media este părtinirea sau percepția părtinitoare a jurnaliștilor și a producătorilor de știri din mass-media în selectarea evenimentelor, poveștile care sunt raportate și modul în care acestea sunt redate. Termenul implică, în general, o pervertire sau o răspândire a unei erori de percepție care încalcă standardele jurnalismului, mai degrabă decât perspectiva unui jurnalist sau a unui articol individual. [123] Se dezbate îndelung nivelul prejudecăților mass-mediei din diferite tări. Există, de asemenea, grupuri de supraveghere (Watchdog jurnalism) care raportează despre diferitele încălcări ale standardelor în media.

Limitările practice ale neutralității mass-mediei includ incapacitatea jurnaliștilor de a raporta toate întâmplările și faptele care contează, cerința ca faptele selectate să fie neaparat legate într-o narațiune coerentă, influența guvernului, inclusiv a cenzura ascunse sau pe față,[124] influența proprietarilor sursei de știri, concentrarea proprietății mass-media, selecția personalului, preferințele publicului țintă, presiunea din partea agenților de publicitate .

Biasul a fost o caracteristică a mass-mediei încă de la nașterea sa în urma inventării presei de tipar. Cheltuielile pentru echipamentele de tipărire timpurii au limitat producția de materiale media la un număr limitat de persoane. Istoricii au descoperit că editorii servesc adesea intereselor grupurilor sociale puternice. [125]

Stabilirea agendei

Stabilirea agendei descrie capacitatea mass-media de a se concentra asupra anumitor întâmplări, dacă un subiect de știri este tratat frecvent și vizibil, audiența va considera problema mai importantă. Adică, importanța sa va crește.[126]

Filtrarea informației (Gatekeeping)

Gatekeeping este modul în care informațiile și știrile sunt filtrate pentru public, de fiecare persoană sau corporație de-a lungul drumului. Este "procesul de sacrificare și prelucrare a nenumăratelor fragmente de informații în numărul limitat de mesaje care ajung în fiecare zi la oameni și este rolul centrului mass-mediei în viața publică modernă. [. . . ] Acest proces determină nu numai ce informații sunt selectate, ci și conținutul și natura mesajelor, precum știrile. " [127]

Senzaționalismul

Senzaționalismul este atunci când evenimentele și subiectele din știri și articole sunt suprasolicitate pentru a prezenta impresii încurcate ale evenimentelor, ceea ce poate provoca o denaturare a adevărului unei relatări.[128] Senzaționalul poate implica raportarea unor probleme și evenimente nesemnificative, sau prezentarea tabloidizantă a unor subiecte cu adevărat edificatoare, mod contrar standardelor jurnalismului profesionist . [129] [130]

Alte contexte

Bias educațional

Biasul în educație se referă la biasul real sau perceput astfel în sistemul educațional. Conținutul manualelor școlare este adesea supus dezbaterilor și criticilor, deoarece audiența lor este tânără, iar termenul "whitewashing" (în engleză: albire) este folosit pentru a se referi la eliminarea selectivă a dovezilor critice, dăunătoare sau a comentariilor.[131][132][133]

Semnificația religioasă în manuale este observată în țările în care religia joacă un rol dominant.

Pot exista mai multe forme de prejudecăți educaționale.

Unele aspecte trecute cu vederea, care apar mai ales cu cercurile pedagogice ale școlilor publice și private - surse care nu au legătură cu sărăcirea fiduciară sau mercantilă care ar putea fi amplificate în mod nejustificat - includ prejudecata cadrelor didactice și o prejudecată generală împotriva femeilor care intră în cercetarea STEM.[134][135]

Bias inductiv

Biasul inductiv apare în domeniul învățării mecanice. În procesul de învățare mecancă se caută să se dezvolte algoritmi de învățare care să anticipeze o anumită ieșire.

Pentru a realiza acest lucru, algoritmul de învățare este dat de cazuri de instruire care arată conexiunea așteptată. Apoi studentul este testat cu noi exemple. Fără alte ipoteze, această problemă nu poate fi rezolvată exact deoarece situațiile necunoscute nu pot fi previzibile. [136] [137] Biasul inductiv al algoritmului de învățare este setul de ipoteze pe care elevul le folosește pentru a prezice ieșiri la intrări pe care nu le-a mai întâlnit.[136]

Un exemplu clasic de prejudecată inductivă este Briciul lui Occam, care presupune că cea mai simplă ipoteză consistentă este cea mai bună.

Negociere cu cineva din interior

Tranzacționarea cu cineva din interior (engleză: insider) este tranzacționarea unor acțiuni sau altor titluri de valoare (cum ar fi obligațiuni sau opțiuni pe acțiuni ) ale unor companii publice de către persoane care au acces la informații despre companiile respective care nu sunt publice. În diverse țări, tranzacționarea pe baza informațiilor privilegiate este ilegală, deoarece este văzută ca nedreaptă față de alți investitori care nu au acces la informații, deoarece investitorul cu informații privilegiate ar putea să obțină profituri mult mai mari pe care un investitor tipic nu le-ar putea face.

Meciuri "aranjate"

În sporturile organizate, "aranjarea" meciurilor (ceea ce poular se numește blat) apare atunci când un meci este jucat pentru un rezultat complet sau parțial hotărât dinainte, încălcându-se regulile jocului și, aproape întotdeauna, legea.[138]

Există o varietate de motive pentru acest lucru, dar cea mai comună este în schimbul unei plăți din partea pariorilor. Jucătorii ar putea, de asemenea, să joace în mod intenționat prost pentru a obține un avantaj în viitor. Fixarea meciurilor se referă, în general, la stabilirea rezultatului final al jocului. O altă formă de hotărâre dinainte a meciurilor, cunoscută sub numele de hotărâre la fața locului, implică hotărârea evenimentelor mici într-un meci care este puțin probabil să se dovedească decisiv în determinarea rezultatului final al competiției.

Vezi și

Note

  1. ^ Steinbock, Bonnie (). „Speciesism and the Idea of Equality”. Philosophy. 53 (204): 247–256. doi:10.1017/S0031819100016582. Arhivat din original la . 
  2. ^ a b "bias ...; prejudice", The New Merriam–Webster Dictionary, ISBN: 0877799008
  3. ^ „Online Etymology Dictionary, Bias”. Accesat în . 
  4. ^ „Anchoring bias in decision-making”. Science Daily. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Anchoring Definition”. Investopedia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Tversky, A.; Kahneman, D. (). „Judgment under Uncertainty: Heuristics and Biases” (PDF). Science. 185 (4157): 1124–1131. doi:10.1126/science.185.4157.1124. PMID 17835457. Arhivat din original (PDF) la . 
  7. ^ Edward Teach, "Avoiding Decision Traps Arhivat în , la Wayback Machine.", CFO (1 June 2004). Retrieved 29 May 2007.
  8. ^ Shermer, Michael (). „Patternicity: Finding Meaningful Patterns in Meaningless Noise”. Scientific American. 299 (6): 48. doi:10.1038/scientificamerican1208-48. PMID 19143444. 
  9. ^ GrrlScientist (). „Michael Shermer: The pattern behind self-deception”. London: Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Why Do We Need a Belief in God with Michael Shermer”. . Arhivat din original la . 
  11. ^ „Apophenia & Illusory Correlation « Paul Xavier Waterstone”. Waterstone.wordpress.com. . Accesat în . 
  12. ^ Bustamante, Patricio; Yao, Fay; Bustamante, Daniela (). „The worship to the mountains: a study of the creation myths of the chinese culture”. Arhivat din original la . 
  13. ^ Bustamante, Patricio; Yao, Fay; Bustamante, Daniela (). „Search for meanings: from pleistocene art to the worship of the mountains in early China. Methodological tools for Mimesis”. Arhivat din original la . 
  14. ^ Heider, F. (1958). "The psychology of interpersonal relations", New York: Wiley, 322 p.
  15. ^ Kelley, H.H. (1967). Attribution theory in social psychology. In D. Levine (Ed.) Nebraska Symposium on Motivation, Lincoln: University of Nebraska Press
  16. ^ Abramson, L.Y.; Seligman, M.E.; Teasdale, J.D. (). „Learned helplessness in humans: Critique and reformulation”. Journal of Abnormal Psychology. 87 (1): 49–74. doi:10.1037/0021-843X.87.1.49. PMID 649856. 
  17. ^ Funder, D.C. (). „Errors and mistakes: Evaluating the accuracy of social judgment” (PDF). Psychological Bulletin. 101 (1): 75–90. doi:10.1037/0033-2909.101.1.75. PMID 3562704. Arhivat din original (PDF) la . 
  18. ^ Nisbett, R.E. & Ross, L. (1980). Human inference: Strategies and shortcomings of social judgment, Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
  19. ^ „Rewind: Watch the Media Spend Two Years Hyping a Now-Debunked Story”. grabien.com. Accesat în . 
  20. ^ Plous, Scott (). The Psychology of Judgment and Decision Making. p. 233. 
  21. ^ Nickerson, Raymond S. (iunie 1998). „Confirmation Bias: A Ubiquitous Phenomenon in Many Guises”. Review of General Psychology. 2 (2): 175–220. doi:10.1037/1089-2680.2.2.175. 
  22. ^ Tuchman, Barbara (1984). The March of Folly: From Troy to Vietnam. New York: Knopf.
  23. ^ Druckman, J.N. (). „The Implications of Framing Effects for Citizen Competence”. Political Behavior. 23 (3): 225–256. doi:10.1023/A:1015006907312. 
  24. ^ van der Pas, D. (). „Making Hay While the Sun Shines: Do Parties Only Respond to Media Attention When The Framing is Right?”. Journal of Press/Politics. 19 (1): 42–65. doi:10.1177/1940161213508207. 
  25. ^ Goffman, E. (1974). Frame Analysis: An Essay on the Organization of Experience. Cambridge, MA: Harvard University Press.
  26. ^ Long-Crowell, Erin. „The Halo Effect: Definition, Advantages & Disadvantages”. Psychology 104: Social Psychology. study.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Halo Effect”. Investopedia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ Thorndike, EL (). „A constant error in psychological ratings”. Journal of Applied Psychology. 4 (1): 25–29. doi:10.1037/h0071663. 
  29. ^ „Horns and halo effect”. The Free Dictionary. Accesat în . 
  30. ^ Nisbett, Richard E; Wilson, Timothy D (). „The halo effect: Evidence for unconscious alteration of judgments”. Journal of Personality and Social Psychology. 35 (4): 250–56. doi:10.1037/0022-3514.35.4.250. ISSN 1939-1315. 
  31. ^ Glennie, Jonathan (). „Hugo Chávez's reverse-halo effect”. The Guardian. Arhivat din original la . 
  32. ^ Ostrove, Nancy; Sigall, Harold (). „Beautiful but Dangerous: Effects of Offender Attractiveness and Nature of the Crime on Juridic Judgment”. Journal of Personality and Social Psychology. 31 (3): 410–14. doi:10.1037/h0076472. Arhivat din original la . 
  33. ^ Wade, T Joel; DiMaria, Cristina (). „Weight Halo Effects: Individual Differences in Perceived Life Success as a Function of Women's Race and Weight”. Sex Roles. 48 (9/10): 461–465. doi:10.1023/A:1023582629538. 
  34. ^ „Apple shares surfs on big profits”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ Jeffray, Nathan (). „Interview: Gerald Steinberg”. The Jewish Chronicle. Arhivat din original la . 
  36. ^ Balanson, Naftali (). „The 'halo effect' shields NGOs from media scrutiny”. The Jerusalem Post. 
  37. ^ Jones, Nancy. „Corporate Donors”. Ronald House Durham. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ Coombs, Timothy W; Holladay, Sherry J (). „Unpacking the halo effect: reputation and crisis management”. Journal of Communication Management. 10 (2): 123–37. doi:10.1108/13632540610664698. 
  39. ^ Klein, Jill; Dawar, Niraj (). „Evaluations in a Product-Harm Crisis”. International Journal of Research in Marketing. 21 (3): 203–17. doi:10.1016/j.ijresmar.2003.12.003. 
  40. ^ „Mental Model: Horns Effect and Halo Effect”. www.joshuakennon.com (în engleză). Accesat în . 
  41. ^ „The Halo and Horns Effects [Rating Errors]”. Right Attitudes. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ Deren, MM (). „Words mean something”. Conn Med. 77 (4): 245–6. PMID 23691741. 
  43. ^ Rosenberg, M (). „The Destruction of Clinical Medicine and What is Needed for its Resurrection”. Conn Med. 80 (6): 369–73. PMID 27509646. 
  44. ^ Rep. Hank Johnson, Your Words Have a History, „Rep. Hank Johnson, Your Words Have a History”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ Myers, D.G. (2015). Exploring Social Psychology, 7th Edition. New York: McGraw Hill Education.
  46. ^ Campbell, W.K.; Sedikides, C. (). „Self-threat magnifies the self-serving bias: A meta-analytic integration”. Review of General Psychology. 3: 23–43. doi:10.1037/1089-2680.3.1.23. 
  47. ^ Pal, G.C. (). „Is there a universal self-serving attribution bias?”. Psychological Studies. 52 (1): 85–89. 
  48. ^ De Michele, P.; Gansneder, B.; Solomon, G. (). „Success and failure attributions of wrestlers: Further Evidence of the Self-Serving Bias”. Journal of Sport Behavior. 21 (3): 242. 
  49. ^ Moon, Youngme (). „Don't Blame the Computer: When Self-Disclosure Moderates the Self-Serving Bias”. Journal of Consumer Psychology. 13 (1): 125–137. doi:10.1207/153276603768344843. 
  50. ^ Cain, D.M.; Detsky, A.S. (). „Everyone's a Little Bit Biased (Even Physicians)”. JAMA. 299 (24): 2893–289. doi:10.1001/jama.299.24.2893. PMID 18577735. 
  51. ^ „What is BRIBERY?”. Black's Law Dictionary. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ See generally T. Markus Funk, "Don't Pay for the Misdeeds of Others: Intro to Avoiding Third-Party FCPA Liability," 6 BNA White Collar Crime Report 33 (14 ianuarie 2011) Arhivat în , la Wayback Machine. (discussing bribery in the context of the Foreign Corrupt Practices Act).
  53. ^ Aronson, E., Wilson, T. D., & Akert, R. (2010). Social psychology. 7th ed. Upper Saddle River: Prentice Hall.
  54. ^ „Cronyism”. The Free Dictionary. Accesat în . 
  55. ^ „Nepotism”. The Free Dictionary. Accesat în . 
  56. ^ "Nepotism." Arhivat în , la Wayback Machine. Dictionary.com. Retrieved 20 June 2013.
  57. ^ „Article Nepotism”. New Catholic Dictionary. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ „lobbying”. Merriam-Webster Dictionary.Com. Arhivat din original la . 
  59. ^ „lobbying”. BBC News. London. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ „lobbyist”. Random House Unabridged Dictionary. . Arhivat din original la . 
  61. ^ „Self-regulation dictionary definition”. yourdictionary.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ „Regulatory Capture Definition”. Investopedia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Regulatory Capture 101”. Wall Street Journal (în engleză). . ISSN 0099-9660. Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ Timothy B. Lee, "Entangling the Web" Arhivat în , la Wayback Machine. The New York Times (3 august 2006). Retrieved 1 aprilie 2011
  65. ^ Gary Adams, Sharon Hayes, Stuart Weierter and John Boyd, "Regulatory Capture: Managing the Risk" Arhivat în , la Wayback Machine. ICE Australia, International Conferences and Events (PDF) (24 octombrie 2007). Retrieved 14 aprilie 2011
  66. ^ Hamilton, Alexander (2013), Small is beautiful, at least in high-income democracies: the distribution of policy-making responsibility, electoral accountability, and incentives for rent extraction „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . , World Bank.
  67. ^ FTC v. Greeting Cards of America, Inc. et al - USA (S.D. Fla. 2004). Text
  68. ^ Rumsey, Deborah J. „HOW TO IDENTIFY STATISTICAL BIAS”. Dummies.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ Porta, Miquel, ed. (). A Dictionary of Epidemiology. Oxford University Press. p. 275. ISBN 978-0-19-157844-1. Accesat în . 
  70. ^ Green S, Higgins S, editors: Glossary. Cochrane Handbook for Systematic Reviews of Interventions 4.2.5. Arhivat în , la Wayback Machine.
  71. ^ McGauran, N; Wieseler, B; Kreis, J; Schüler, YB; Kölsch, H; Kaiser, T (). „Reporting bias in medical research - a narrative review” (PDF). Trials. 11: 37. doi:10.1186/1745-6215-11-37. PMC 2867979 Accesibil gratuit. PMID 20388211. Arhivat din original (PDF) la . 
  72. ^ a b „Social Desirability Bias”. psychologyconcepts.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ Dictionary of Cancer Terms → selection bias. Retrieved on 23 septembrie 2009.
  74. ^ William James wrote: "A great many people think they are thinking when they are merely rearranging their prejudices." Quotable Quotes – Courtesy of The Freeman Institute
  75. ^ Rosnow, Ralph L. (martie 1972). „Poultry and Prejudice”. Psychologist Today. 5 (10): 53–6. 
  76. ^ Kadi, Joanna (). Thinking Class. U.S.: South End Press. ISBN 978-0-89608-548-0. 
  77. ^ „Lookism”. The Free Dictionary. Accesat în . 
  78. ^ Bartleby.com Arhivat în , la Wayback Machine. — "Lookism Arhivat în , la Wayback Machine.". The American Heritage Dictionary of the English Language: Fourth Edition. 2000.
  79. ^ Farrell, Warren (2005). Why Men Earn More: The Startling Truth About the Pay Gap -- And What Women Can Do About It. AMACOM, ISBN: 0814472109 p. 193
  80. ^ Eagly, Alice; Ashmore, Richard; Makhijani, Mona G.; Longo, Laura C. (). „What is beautiful is good, but”. Psychological Bulletin. 110: 109–128. doi:10.1037/0033-2909.110.1.109. 
  81. ^ Rhodes, Gillian; Simmons, Leigh; Peters, Marianne (). „Attractiveness and Sexual Behavior: Does Attractiveness Enhance Mating Success?”. Evolution and Human Behavior. 26 (2): 186–201. doi:10.1016/j.evolhumbehav.2004.08.014. 
  82. ^ „Oxford English Dictionary, Racism”. Arhivat din original la . Accesat în . Prejudice, discrimination, or antagonism directed against someone of a different race based on the belief that one's own race is superior: 
  83. ^ SCHMID, W. THOMAS (aprilie 1996). „The Definition of Racism”. Journal of Applied Philosophy. 13 (1): 31–40. doi:10.1111/j.1468-5930.1996.tb00147.x. 
  84. ^ Racism Arhivat în , la Wayback Machine. Oxford Dictionaries
  85. ^ "Racism" in R. Schefer. 2008 Encyclopedia of Race, Ethnicity and Society. SAGE. p. 1113
  86. ^ Newman, D. M. (). Sociology : exploring the architecture of everyday life (ed. 9th). Los Angeles: SAGE. p. 405. ISBN 978-1-4129-8729-5. racism: Belief that humans are subdivided into distinct groups that are different in their social behavior and innate capacities and that can be ranked as superior or inferior. 
  87. ^ There is a clear and broad consensus among academic scholars in multiple fields that sexism refers primarily to discrimination against women, and primarily affects women. See, for example:
  88. ^ Matsumoto, David (). The Handbook of Culture and Psychology. Oxford University Press. p. 197. ISBN 978-0-19-513181-9. 
  89. ^ Nakdimen KA The American Journal of Psychiatry [1984, 141(4):499-503]
  90. ^ Doob, Christopher B. 2013. Social Inequality and Social Stratification in US Society. Upper Saddle River, NJ: Pearson Education, Inc.
  91. ^ Hibbing, John D (), „Differences in negativity bias underlie variations in political ideology”, Behavioral and Brain Sciences, 37 (3), pp. 297–350, doi:10.1017/S0140525X13001192, ISSN 1939-1323, PMID 24970428 
  92. ^ a b Ames, Barry; Barker, David C; Bonneau, Chris W; Carman, Christopher J (), „Hide the Republicans, the Christians, and the Women: A Response to "Politics and Professional Advancement Among College Faculty"”, The Forum, 3 (2), doi:10.2202/1540-8884.1075, ISSN 1540-8884 
  93. ^ Lee, John (noiembrie 2006), The "Faculty Bias" Studies: Science or Propaganda (PDF), American Federation of Teachers, arhivat din original (PDF) la , accesat în  
  94. ^ Giroux, Henry A. (), „Academic Freedom Under Fire: The Case for Critical Pedagogy”, College Literature, 33 (4), pp. 1–42, doi:10.1353/lit.2006.0051, ISSN 1542-4286 
  95. ^ Gross, Neil (), Why Are Professors Liberal and Why Do Conservatives Care?, Cambridge: Harvard University Press, ISBN 978-0-674-07448-4, arhivat din originalul de la , accesat în  
  96. ^ Boysen, Guy A; Vogel, David L; Cope, Marissa A; Hubbard, Asale (), „Incidents Of Bias in College Classrooms: Instructor and Student Perceptions”, Journal of Diversity in Higher Education, 2 (4), pp. 219–231, doi:10.1037/a0017538, ISSN 1938-8934 
  97. ^ Brady, K. L.; Eisler, R. M. (). „Gender Bias in the College Classroom: A Critical Review of the Literature and Implications for Future Research”. Journal of Research and Development in Education. 29 (1): 9–19. 
  98. ^ Sackett, D. L. (). „Bias in analytic research”. Journal of Chronic Diseases. 32 (1–2): 51–63. doi:10.1016/0021-9681(79)90012-2. PMID 447779. 
  99. ^ Barry H. Kantowitz; Henry L. Roediger, III; David G. Elmes (). Experimental Psychology. Cengage Learning. p. 371. ISBN 978-0-495-59533-5. Accesat în . 
  100. ^ Krimsky, Sheldon (). „Do Financial Conflicts of Interest Bias Research? An Inquiry into the "Funding Effect" Hypothesis” (PDF). Science, Technology & Human Values. 38 (4): 566–587. doi:10.1177/0162243912456271. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  101. ^ Cialdini, Robert B (). Influence: Science and Practice (5th ed). Prentice Hall. ISBN 978-0-205-60999-4. 
  102. ^ a b David Michaels (). „It's Not the Answers That Are Biased, It's the Questions”. The Washington Post. Arhivat din original la . 
  103. ^ Wilmshurst, Peter. „Dishonesty in Medical Research” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 
  104. ^ Lexchin, Joel; Bero, Lisa A; Djulbegovic, Benjamin; Clark, Otavio (). „Pharmaceutical industry sponsorship and research outcome and quality: systematic review”. BMJ. 326 (7400): 1167–1170. doi:10.1136/bmj.326.7400.1167. PMC 156458 Accesibil gratuit. PMID 12775614. Arhivat din original la . 
  105. ^ Anders Sandberg (). „Supping with the Devil”. OvercomingBias. Arhivat din original la . 
  106. ^ „Types of Bias”. Cochrane Bias Methods Group. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  107. ^ a b Murali, N. S.; Murali, H. R.; Auethavekiat, P.; Erwin, P. J.; Mandrekar, J. N.; Manek, N. J.; Ghosh, A. K. (). „Impact of FUTON and NAA bias on visibility of research”. Mayo Clinic Proceedings. 79 (8): 1001–1006. doi:10.4065/79.8.1001. PMID 15301326. 
  108. ^ Ghosh, A. K.; Murali, N. S. (). „Online access to nephrology journals: The FUTON bias”. Nephrology, Dialysis, Transplantation. 18 (9): 1943; author reply 1943. doi:10.1093/ndt/gfg247. PMID 12937253. Arhivat din original la . 
  109. ^ Mueller, P. S.; Murali, N. S.; Cha, S. S.; Erwin, P. J.; Ghosh, A. K. (). „The effect of online status on the impact factors of general internal medicine journals”. The Netherlands Journal of Medicine. 64 (2): 39–44. PMID 16517987. Arhivat din original la . 
  110. ^ Krieger, M. M.; Richter, R. R.; Austin, T. M. (). „An exploratory analysis of PubMed's free full-text limit on citation retrieval for clinical questions”. Journal of the Medical Library Association : JMLA. 96 (4): 351–355. doi:10.3163/1536-5050.96.4.010. PMC 2568849 Accesibil gratuit. PMID 18974812. 
  111. ^ Gilman, Isaac (). „Opening up the Evidence: Evidence-Based Practice and Open Access”. Faculty Scholarship (PUL). Arhivat din original la . 
  112. ^ a b Wentz, R. (). „Visibility of research: FUTON bias”. The Lancet. 360 (9341): 1256. doi:10.1016/S0140-6736(02)11264-5. PMID 12401287. 
  113. ^ Song, F.; Parekh, S.; Hooper, L.; Loke, Y. K.; Ryder, J.; Sutton, A. J.; Hing, C.; Kwok, C. S.; Pang, C. (). „Dissemination and publication of research findings: An updated review of related biases”. Health Technology Assessment (Winchester, England). 14 (8): iii, iix–xi, iix–193. doi:10.3310/hta14080. PMID 20181324. 
  114. ^ H. Rothstein, A. J. Sutton and M. Borenstein. (2005). Publication bias in meta-analysis: prevention, assessment and adjustments. Wiley. Chichester, England ; Hoboken, NJ.
  115. ^ Easterbrook, P. J.; Berlin, J. A.; Gopalan, R.; Matthews, D. R. (). „Publication bias in clinical research”. Lancet. 337 (8746): 867–872. doi:10.1016/0140-6736(91)90201-Y. PMID 1672966. 
  116. ^ Dickersin, K.; Chan, S.; Chalmers, T. C.; et al. (). „Publication bias and clinical trials”. Controlled Clinical Trials. 8 (4): 343–353. doi:10.1016/0197-2456(87)90155-3. PMID 3442991. 
  117. ^ Harris, D. (). „The stories, the statistics, and the law: Why 'Driving While Black' matters”. 84 Minnesota Law Review. pp. 265–326. Arhivat din original la . Accesat în . 
  118. ^ Gates, Henry L. (). „Thirteen Ways of Looking at a Black Man”. The New Yorker. Accesat în . 
  119. ^ „Profiling”. Merriam-Webster's Collegiate® Dictionary, Eleventh Edition. 
  120. ^ Warren, Patricia Y.; Farrell, Amy (). „The Environmental Context of Racial Profiling”. The Annals of the American Academy of Political and Social Science. 623: 52–63. doi:10.1177/0002716208330485. JSTOR 40375886. 
  121. ^ „Victim Blaming” (PDF). Canadian Resource Centre for Victims of Crime. Accesat în . 
  122. ^ Fox, K. A.; Cook, C. L. (). „Is Knowledge Power? The Effects of a Victimology Course on Victim Blaming”. Journal of Interpersonal Violence. 26 (17): 3407–3427. doi:10.1177/0886260511403752. PMID 21602202. 
  123. ^ Strategic Maneuvering and Media Bias in Political News Magazine Opinion Articles, Stefano Mario Rivolta, 7 June 2011
  124. ^ "10 Most Censored Countries" Arhivat în , la Wayback Machine., Committee to Protect Journalists, 2 May 2006
  125. ^ Ann Heinrichs, The Printing Press (Inventions That Shaped the World), p. 53, Franklin Watts, 2005, ISBN: 0-531-16722-4, ISBN: 978-0-531-16722-9
  126. ^ McCombs, M; Reynolds, A (). „News influence on our pictures of the world”. Media Effects: Advances in Theory and Research. 
  127. ^ Shoemaker, Pamela J.; Vos, Tim P. (). Gatekeeping Theory. New York: Routledge. ISBN 978-0415981392. 
  128. ^ "Issue Area: Sensationalism." Fairness and Accuracy In Reporting. Accessed June 2011.
  129. ^ Stephens, Mitchell (). A History of News. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-518991-9. 
  130. ^ Thompson, John (). „The Media and Modernity”. În Mackay, Hugh; O'Sullivan, Tim. The Media Reader: Continuity and Transformation. Sage Publications Ltd. ISBN 978-0-7619-6250-2. 
  131. ^ Sadker, David. „Seven Forms of Bias in Instructional Materials”. sadker.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  132. ^ Strauss, Valerie (). „Proposed Texas textbooks are inaccurate, biased and politicized, new report finds”. washingtonpost.com. Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  133. ^ Czitrom, Daniel (). „Texas school board whitewashes history”. cnn.com. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  134. ^ „How to Get Your Ex Boyfriend Back - Tips to Win Back His Love and Get Him Back”. www.americanmentalhealthfundation.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  135. ^ "Crisis Counseling with Children," Van Ornum and Murdock, 1990, NY: Crossroad/Continuum.
  136. ^ a b Mitchell, T. M. (). „The need for biases in learning generalizations”. CBM-TR 5-110. New Brunswick, New Jersey, USA: Rutgers University. 
  137. ^ DesJardins, M.; Gordon, D. F. (). „Evaluation and selection of biases in machine learning”. Machine Learning Journal. 5: 1–17. Arhivat din original la . 
  138. ^ „match-fixing”. Oxford dictionaries. Arhivat din original la . Accesat în .