Beowulf este un poem epic anglo-saxon, scris în engleza veche între secolele al VIII-lea și al X-lea. Poemul descrie faptele eroice ale eroului Beowulf, în lupta sa împotriva monștrilor. Unele pesonalități menționate în poem au referințe istorice (Hrothgar, Hrothulf, Ohthere) și sunt menționate în surse scandinave timpurii, precum Gesta Danorum(d). Critica modernă a operei începe cu J.R.R. Tolkien, mai cunoscut drept autor al romanului fantasyStăpânul Inelelor, dar care era un celebru profesor la Universitatea din Oxford, specialist în limbi nordice vechi.
Evenimentele și personalitățile descrise în lucrare descriu o perioadă de 200 de ani, începând cu anul 450 d.Cr., și se petrec pe teritoriul Danemarcei. Poemul are un caracter sincretic, combinând valorile germanice vechi sau păgâne și cele creștine, și definește relațiile dintre rege și tanii (războinicii) săi.
Beowulf, un războinic al din secolul VI-lea, s-a luptat cu monstrul Grendel, care a făcut prăpăd în palat, omorând oamenii lui Hrothgar, regele danezilor.
La întoarcerea în țara sa, Beowulf a fost triumfător salutat de poporul lui. După moartea unchiului său, Beowulf a devenit regele lor.
Grendel, mama unuia din moștrii uciși de unul dintre nobilii danezi, e dornică de a-și răzbuna fiul, dar Beowulf o găsește și o ucide.
Atunci când el a domnit 50 de ani, Regatul său a fost invadat de un dragon de foc, pe care a reușit să-l omoare cu ajutorul unui tânăr nobil, Wiglaf, restul camarazilor săi fugind. Beowulf a fost lovit de moarte în luptă și, în timp ce se stingea, l-a declarat pe Wiglaf succesorul lui. Trupul lipsit de viață al lui Beowulf a fost pus pe un rug funerar mare, fiind astfel onorat de oamenii săi. Doisprezece dintre camarazii săi ședeau călare în jurul rugului aprins, sărbătorind măreția lui. Cenușa lui este îngropată împreună cu comoara dragonului.
Unele traduceri și adaptări la engleza modernă (sec. XX-XXI), vezi:
