PROFILPELAJAR.COM

Barză orientală
Stare de conservare
	; În pericol (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Ciconiiformes
Familie:	Ciconiidae
Gen:	Ciconia
Specie:	C. boyciana
Nume binomial
	Ciconia boyciana; R. Swinhoe, 1873
	Distribuție C. boyciana Aria de cuibărit Aria de iernare
	Modifică text

Barza orientală (Ciconia boyciana) este o specie de pasăre din familia Ciconiidae și din genul Ciconia. Este strâns legată și seamănă cu barza albă europeană (C. ciconia), anterior fiind tratată ca o subspecie a acesteia.

Descriere

De obicei este mai mare decât barza albă, având 100-129 cm lungime, 110-150 cm înălțime, o greutate de 2,8-5,9 kg și o anvergură a aripilor de 2,22 m.^[2]^[3] Spre deosebire de vara sa mai larg răspândită, barza orientală are pielea de culoare roșie în jurul ochiului, cu un iris albicios și cioc negru. Ambele sexe sunt similare, femela fiind puțin mai mică decât masculul. Puii sunt albi cu ciocuri portocalii.

Distribuție și habitat

Barza orientală este o pasăre din regiunea palearctică,^[4] trăind în 11 până la 100 de localități într-o zonă de 940.000 km². Cuibărește în Extremul Orient rus și în zonele adiacente din Manciuria Chinei, și anume Rezervația Naturală Națională Nao-li-che din provincia Heilongjiang. Poate trăi și în Mongolia în lunile mai calde.^[5]^[6]

Este o pasăre migratoare.^[7] Iarnă, zboară în partea de jos a râului Yangtze,^[8] sau în sudul Chinei. Un număr mic de indivizi petrec partea rece a anului în Peninsula Coreeană sau în Japonia. Berzele orientale trăiesc în apropierea zonelor umede, unde pot locui în mai multe habitate. Preferă pajiștile umede, dar trăiesc și pe plaje sau în zone agricole (în Japonia și Coreea au fost descoperite în câmpurile de orez).^[9]^[10]

Hrană și comportament

Barza orientală este o pasăre solitară, cu excepția perioadei de reproducere. Îi place să pătrundă în mlaștini, marginile iazurilor, plajele de coastă și alte zone umede. Păsările cuibăresc în colonii ^[5] și construiesc cuiburi în copaci înalți, cum ar fi pinul, stejarul sau ienupărul,^[9] mai rar pe structuri artificiale.^[11] Tolerează frigul mai bine decât ruda sa, barza albă, posibil datorită dimensiunilor sale mai mari.

Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, păsări mici și nevertebrate (crabi, insecte)^[10] dar și rozătoare.^[7]

Reproducere

Femela depune de obicei între două și șase ouă. După reproducere, berzele migrează în estul Chinei în septembrie și se întorc în martie.^[12]^[13]

Note

^ BirdLife International (2013). „Ciconia boyciana”. IUCN Red List of Threatened Species. 2013. Accesat în 26 noiembrie 2013.
^ Hancock & Kushan, Storks, Ibises and Spoonbills of the World. Princeton University Press (1992), ISBN: 978-0-12-322730-0
^ CRC Handbook of Avian Body Masses by John B. Dunning Jr. (Editor). CRC Press (1992), ISBN: 978-0-8493-4258-5
^ Bejček, Vladimír; Šťastný (2009). „Brodiví a plameňáci”. Ptáci - Velký obrazový průvodce (ed. 1). REBO. p. 599. ISBN 978-80-255-0286-0.
^ ^a ^b Brazil, Mark (2009). Birds of East Asia: China, Taiwan, Korea, Japan, and Russia. Londra: A&C Black. p. 531. ISBN 9780691139265.
^ „Ciconia boyciana (Japanese White Stork, Oriental Stork, Oriental White Stork)”. www.iucnredlist.org. Arhivat din original la 11 martie 2017. Accesat în 10 septembrie 2021.
^ ^a ^b Schwarzschnabelstorch.
^ Hancock, Kushlan & Kahl 2011, s. 105.
^ ^a ^b Hancock, Kushlan & Kahl 2011, s. 106.
^ ^a ^b „Oriental white stork videos, photos and facts - Ciconia boyciana”. Arkive. Arhivat din original la 24 septembrie 2012. Accesat în 10 septembrie 2021.
^ Hancock, Kushlan & Kahl 2011, s. 107–108.
^ „Ciconia boyciana (Japanese White Stork, Oriental Stork, Oriental White Stork)”. IUCN Red List of Threatened Species. Accesat în 18 iulie 2018.
^ „Oriental Stork (Ciconia boyciana) - BirdLife species factsheet”. datazone.birdlife.org. Accesat în 18 iulie 2018.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de:

Barză orientală (categorie)

[IUCN-1] BirdLife International (2013). „Ciconia boyciana”. IUCN Red List of Threatened Species. 2013. Accesat în 26 noiembrie 2013.

[2] Hancock & Kushan, Storks, Ibises and Spoonbills of the World. Princeton University Press (1992), ISBN: 978-0-12-322730-0

[CRC-3] CRC Handbook of Avian Body Masses by John B. Dunning Jr. (Editor). CRC Press (1992), ISBN: 978-0-8493-4258-5

[:0-4] Bejček, Vladimír; Šťastný (2009). „Brodiví a plameňáci”. Ptáci - Velký obrazový průvodce (ed. 1). REBO. p. 599. ISBN 978-80-255-0286-0.

[:1-5] Brazil, Mark (2009). Birds of East Asia: China, Taiwan, Korea, Japan, and Russia. Londra: A&C Black. p. 531. ISBN 9780691139265.

[iucn-6] „Ciconia boyciana (Japanese White Stork, Oriental Stork, Oriental White Stork)”. www.iucnredlist.org. Arhivat din original la 11 martie 2017. Accesat în 10 septembrie 2021.

[Schwarzschnabelstorch-7] Schwarzschnabelstorch.

[:3-8] Hancock, Kushlan & Kahl 2011, s. 105.

[HKK106-9] Hancock, Kushlan & Kahl 2011, s. 106.

[arkive-10] „Oriental white stork videos, photos and facts - Ciconia boyciana”. Arkive. Arhivat din original la 24 septembrie 2012. Accesat în 10 septembrie 2021.

[hancock-11] Hancock, Kushlan & Kahl 2011, s. 107–108.

[12] „Ciconia boyciana (Japanese White Stork, Oriental Stork, Oriental White Stork)”. IUCN Red List of Threatened Species. Accesat în 18 iulie 2018.

[13] „Oriental Stork (Ciconia boyciana) - BirdLife species factsheet”. datazone.birdlife.org. Accesat în 18 iulie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]