Biglieri s-a născut la Mortara, Lombardia, la 15 martie 1915. A crescut în mediul rural din jurul Novarei, unde tatăl ei deținea o fermă. A început să picteze la vârsta de unsprezece ani[4] și s-a pregătit, de asemenea, pentru a deveni pilot. După ce a învățat să planeze, a luat licența de pilot la Aeroclubul di Cameri la doar 16 ani.[5]
Biglieri a devenit asociată cu futurismul atunci când Filippo Tommaso Marinetti, care a fost fondatorul mișcării, i-a văzut din întâmplare picturile într-o vitrină a unui magazin. [4]
Biglieri a ales să lucreze sub numele de Barbara și să-și îmbine cele două pasiuni, incluzând imagini de avioane în picturile sale. Pictura ei din 1939 Aeropitura di città a fost inclusă în a 22-a Bienală de la Veneția. Subiectul principal al picturii este un avion, dar compoziția ei se estompează în forme bidimensionale.[5] Picturile ei sunt importante, deoarece sunt o mărturie a modului în care femeile pictori aeronautici și-au găsit un loc în imaginea clasică futuristă bărbat/mașină și pentru a crea conceptul paralel de „superdonna” sau femeie/mașină.[6]
În 1939 s-a căsătorit cu poetul și scriitorul Ignazio Scurto. Când Scurto a fost înrolat în 1943, Biglieri a trebuit să aibă grijă de copiii lor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Soțul ei a murit în 1954.[4] După o lungă perioadă de pauză, în care s-a retras în Val d'Ossola(d) pentru a scrie cărți pentru copii, Biglieri a lucrat ca jurnalistă de modă.[7] La începutul anilor 1960, a găzduit o emisiune radio populară la Rai Radio 1, Stella Polare, unde a dat sfaturi despre modă.[8]
Interesul lui Biglieri pentru artă a fost reaprins de o întâlnire cu artistul suedez Gosta Liljestrom în 1964. În 1986, sculptura ei Arborele păcii a fost instalată permanent în grădina Muzeului Memorial al Păcii din Hiroshima.
În 1998 a fost subiectul unei autobiografii scrise de Francesca Brezzi, Quando il futurismo è donna: Barbara dei colori.[9]
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
