PROFILPELAJAR.COM

Bătălia de la Capul Esperance

Parte a Teatrul de operațiuni din Pacific din Al Doilea Război Mondial

Crucișătorul japonez Aoba puternic avariat debarcă membrii echipajului morți și răniți lângă Buin, cu câteva ore după bătălia din 12 octombrie 1942

Informații generale

Perioadă	11 octombrie 1942-12 octombrie 1942
Loc	Lângă Capul Esperance (Guadalcanal) și Insula Savo, Pacificul de Sud 9°06′S 159°39′E ({{PAGENAME}}) / 9.1°S 159.65°E
Rezultat	Victorie americană

Beligeranți

Statele Unite ale Americii

Japonia

Conducători

Norman Scott

Aritomo Gotō^†

Takatsugu Jojima

Efective

Task Force 64
4 crucișătoare
5 distrugătoare

Divizia 6 Crucișătoare
3 crucișătoare
2 distrugătoare
neimplicați directː
6 distrugătoare
2 transportoare de hidroavioane

Pierderi

1 distrugător scufundat
1 crucișător avariat
1 distrugător avariat
163 morți^[1]

1 crucișător scufundat,
1 distrugător scufundat,
341-454 morți,
111 prizonieri^[2]

Bătălia de la Capul Esperance, cunoscută și sub numele de Cea de-a Doua Bătălie de la Insula Savo, în japoneză ca Bătălia Navală de la Insula Savo (サボ島沖海戦, Bătălia Navală de la Insula Savo ^?) (サボ島沖海戦), a avut loc în perioada 11-12 octombrie 1942, în cadrul Campaniei din Pacific din cel de-al doilea Război Mondial între Marina Imperială Japoneză și Marina Statelor Unite.

Bătălia navală a fost a doua dintre cele patru mari bătălii navale de suprafață în Campania din Guadalcanal, având loc la intrarea în strâmtoarea dintre Insula Savo și Guadalcanal, lângă Insulele Solomon.

Capul Esperance (9°15′S 159°42′E / 9.250°S 159.700°E / -9.250; 159.700 (Cape Esperance)) este cel mai nordic punct de pe insula Guadalcanal, și lupta a primit numele de la acest loc.

În noaptea de 11 octombrie, forțele navale japoneze din zona Insulelor Solomon, aflate sub comanda vice-amiralului Gunichi Mikawa, au trimis cantități semnificative de provizii și armament cu un convoi forțelor japoneze de pe insula Guadalcanal.

Convoiul era format din două transportoare de hidroavioane și șase distrugătoare fiind comandată de contraamiralul Takatsugu Jojima. În același timp, dar într-o operațiune separată, trei crucișătoare și două distrugătoare, sub comanda contraamiralului Aritomo Gotō, au fost să bombardeze aerodromul Aliat de la Guadalcanal (numit de Aliați Henderson Field) cu scopul de a distruge avioanele Aliate și aerodromul.

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, pe 11 octombrie, o unitate navală americană de patru crucișătoare și cinci distrugătoare, aflate sub comanda contraamiralului Norman Scott a interceptat forțele lui Gotō pe măsură ce se apropia de insula Savo, în apropiere de Insula Guadalcanal. Luând japonezii prin surprindere, navele lui Scott au scufundat unul dintre crucișătoarele lui Gotō și una din distrugătoare, și au avariat puternic un alt crucișător, rănindu-l mortal pe Gotō, forțând restul navelor de război ale lui Gotō să renunțe la misiunea de bombardament și să se retragă.

În timpul schimbului de focuri, unul dintre distrugătoarele lui Scott a fost scufundat și un crucișător și un alt distrugător au fost puternic avariate.

Între timp convoiul de aprovizionare japonez a finalizat cu succes descărcarea la insula Guadalcanal și a început călătoria de întoarcere, fără a fi descoperit de către forțele lui Scott. Mai târziu, în dimineața zilei de 12 octombrie, patru distrugătoare japoneze din convoiul de aprovizionare s-au întors pentru a ajuta navele de război avariate ale lui Gotō să se retragă.

În după-amiaza în acea zi un atac al avioanelor americane a mai scufundat două dintre aceste distrugătoare.

Lupta în jurul insulei Guadalcanal a avut rezultat strategic indecis, pentru că nici japonezii și nici americanii nu și-au asigurat controlul operațional în apele din jurul Guadalcanal ca urmare a acestei acțiuni. Cu toate acestea, Bătălia de la Capul Esperance a dat impuls moral un semnificativ pentru U. S. Navy, după eșecul de la Insula Savo.

Note

^ Frank, Guadalcanal, p. 309. Frank prezintă detaliat numărul victimelor omenești astfel: Furutaka- 258, Aoba- 79, Fubuki- 78 (cu 111 prizonieri), Murakumo- 22, and Natsugumo- 17. Hackett afirmă că 80 au fost uciși pe Aoba pe lângă Gotō 33 uciși și 110 dispăruți pe Furutaka.
^ Frank, Guadalcanal, p. 310. Breakdown of U.S. deaths are: Boise- 107, Duncan- 48, Salt Lake City- 5, and Farenholt- 3.

Referințe

Cook, Charles O. (1992). The Battle of Cape Esperance: Encounter at Guadalcanal (ed. Reissue). Naval Institute Press. ISBN 1-55750-126-2.
D'Albas, Andrieu (1965). Death of a Navy: Japanese Naval Action in World War II. Devin-Adair Pub. ISBN 0-8159-5302-X.
Dull, Paul S. (1978). A Battle History of the Imperial Japanese Navy, 1941–1945. Naval Institute Press. ISBN 0-87021-097-1.
Frank, Richard B. (1990). Guadalcanal: The Definitive Account of the Landmark Battle. New York: Penguin Group. ISBN 0-14-016561-4.
Griffith, Samuel B. (1963). The Battle for Guadalcanal. Champaign, Illinois, US: University of Illinois Press. ISBN 0-252-06891-2.
Morison, Samuel Eliot (1958). „Chapter 8”. The Struggle for Guadalcanal, August 1942 – February 1943, vol. 5 of History of United States Naval Operations in World War II. Boston: Little, Brown and Company. ISBN 0-316-58305-7.
Rottman, Gordon L.; Dr. Duncan Anderson (consultant editor) (2005). Japanese Army in World War II: The South Pacific and New Guinea, 1942–43. Oxford and New York: Osprey. ISBN 1-84176-870-7.

Bibliografie

Boehm, Roy (8 martie 1999). „Blood In The Water”. Newsweek. Accesat în 14 iunie 2009.
Hone, Thomas C. (1981). „The Similarity of Past and Present Standoff Threats”. Proceedings of the U.S. Naval Institute (Vol. 107, No. 9, September 1981). Annapolis, Maryland. pp. 113–116. ISSN 0041-798X.
Hornfischer, James D. (2011). Neptune's Inferno: The U.S. Navy at Guadalcanal. Random House. ISBN 0-553-80670-X.
Kilpatrick, C. W. (1987). Naval Night Battles of the Solomons. Exposition Press. ISBN 0-682-40333-4.
Lacroix, Eric; Linton Wells (1997). Japanese Cruisers of the Pacific War. Naval Institute Press. ISBN 0-87021-311-3.
Langelo, Vincent A. (2000). With All Our Might: The WWII History of the USS Boise (Cl-47). Eakin Pr. ISBN 1-57168-370-4.
Lundstrom, John B. (2005). First Team And the Guadalcanal Campaign: Naval Fighter Combat from August to November 1942 (ed. New). Naval Institute Press. ISBN 1-59114-472-8.
Miller, Thomas G. (1969). Cactus Air Force. Admiral Nimitz Foundation. ISBN 0-934841-17-9.
Parkin, Robert Sinclair (1995). Blood on the Sea: American Destroyers Lost in World War II. Da Capo Press. ISBN 0-306-81069-7.
Poor, Henry Varnum; Henry A. Mustin & Colin G. Jameson (1994). The Battles of Cape Esperance, 11 October 1942 and Santa Cruz Islands, 26 October 1942 (Combat Narratives. Solomon Islands Campaign, 4–5). Naval Historical Center. ISBN 0-945274-21-1.
Morris, Frank Daniel (1943). "Pick out the biggest": Mike Moran and the men of the Boise. Houghton Mifflin Co.

Vezi și

Bătălia navală de la Guadalcanal

[1] Frank, Guadalcanal, p. 309. Frank prezintă detaliat numărul victimelor omenești astfel: Furutaka- 258, Aoba- 79, Fubuki- 78 (cu 111 prizonieri), Murakumo- 22, and Natsugumo- 17. Hackett afirmă că 80 au fost uciși pe Aoba pe lângă Gotō 33 uciși și 110 dispăruți pe Furutaka.

[2] Frank, Guadalcanal, p. 310. Breakdown of U.S. deaths are: Boise- 107, Duncan- 48, Salt Lake City- 5, and Farenholt- 3.

[1]

[2]