Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Cunoscut de către localnici încă din cele mai vechi timpuri, a fost explorat partial pe la începutul anilor 1950 de Traian Dobre, pe atunci tânăr ghid al Scărișoarei. În 1955 el îl conduce la aven pe Marcian Bleahu care "aruncă o privire" fără să facă o explorare completă.
Avenul este explorat și cartat în 1973 de Viorel Roru Ludușan, ghidat de acelaș Traian Dobre. Opt ani mai târziu el se întorce însotit de speologi de la Polaris pentru a încerca o decolmatare dar găsesc Sala Finală inundată.
Descriere
Harta avenului
Intrarea în aven, rezemată de un scund perete de stîncă este camuflată de o geană de pădure și are forma ovala de 3-4 m diametru. Prima verticală, de 12 m se coboară greu din cauza trunchiurilor de copaci cazute. Singura galerie este orientată E-V și coboară din ce în ce mai abrupt. Podeaua este la început acoperită cu bolovani, ca mai jos, la - 40m. să fie acoperita cu scurgeri și gururi. Din tavan atârnă câteva stalactite.
Ultimii metri sunt aproape vericali. Sala Finală, la - 52 m. are podeaua acoperită cu bolovani spălați. În perioade ploioase aici este cantonat un lac de până la 1,5 m adâncime.
Condiții de vizitare
Sunt necesare corzi, coborâtoare, blocatoare și surse de iluminat.
Note
Bibliografie
Marcian Bleahu, 1976, Peșteri din Romania
T. Orghidan, Ștefan Negrea, Peșteri din România. Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1984
Clubul de Speologie Polaris Blaj - Arhiva
Marcian Bleahu, Ioan Povara - Catalogul pesterilor din Romania - Consiliul National de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1976
Cristian Goran - Catalogul sistematic al pesterilor din Romania - Consiliul National de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1976
Federatia Romana de Turism Alpinism, Comisia Centrala de Speologie Sportiva - colectia Buletinului speologic informativ
