A fost omul de încredere al politicianului Constantin Argetoianu, servindu-i drept secretar. În Bucureștiul interbelic erau zvonuri că ar fi fost fiul ilegitim al lui Argetoianu.[1] August Filip a fost implicat în proiectele politice ale lui Argetoianu, în anii 1930 în Partidul Agrar, iar mai târziu în Uniunea Națională pentru Muncă și Refacere (UNMR). Între 1931 și 1932 a fost deputat în Parlamentul României, servind în funcția de secretar al Comisiei juridice a Camerei deputaților. În 1939 a fost secretar de stat pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri în timpul scurtei guvernări Argetoianu.[2]
La 24 septembrie 1940, după instaurarea statului național-legionar, a fost publicat un decret-lege de formare a unei Comisiuni de control pentru verificarea averilor foștilor demnitari. Printre cei vizați era și August Filip.[3]
În 28 noiembrie 1940 a fost martor la tentativa de asasinare a lui Constantin Argetoianu de către legionari. Când un comando a venit în dimineața zilei să-l ridice pe fostul demnitar al regimului Carol al II-lea, Filip ajungea la Argetoianu. Din propria sa declarație:
„Întrebându-i ce doresc, mi-au răspuns să trebue să comunice ceva personal d-lui Argetoianu. Am insistat să-mi comunice mie obiectul vizitei potrivit obiceiului, dar au refuzat. [...] La intrarea pe ușă a fost o mică busculadă, căci voiau să intre înaintea mea, dar le-am luat-o înainte și am anunțat pe d-l Argetoianu”.[4]
Poliția legionară a insistat ca Argetoianu să-i însoțească la Prefectura Poliției, însă Filip s-a opus. A reușit să-l cheme pe George Alimănescu (un apropiat politic al lui Argetoianu), care locuia în casa de vis-a-vis; s-au certat amândoi cu membrii comandoului, insistând ca Argetoianu să nu plece, și, în cele din urmă, să-l însoțească pe Argetoianu la secretarul de stat Rioșanu, care fusese sunat de soția lui Argetoianu.
Alimănescu a condus mașina lui Filip, în care s-au urcat și doi dintre legionari. Pe drum au fost obligați sub amenințarea armei să conducă la Prefectura Capitalei.[5] Acolo Filip și Alimănescu au fost despărțiți de Argetoianu. După un timp secretarul de stat Rioșanu a intrat intempestiv și i-a ridicat pe demnitarii care urmau să fie asasinați. Tot conform declarației lui Filip:
„După vreun sfert de oră ușile s'au deschis, am trecut la secretarul general unde am găsit pe d-l Argetoianu și ni s'a comunicat că suntem liberi. Ne salvase d-l ministru Rioșianu.”[6]
La 6 noiembrie 1946, August Filip a fost alături de George Alimănescu și Grigore Popescu una dintre persoanele care l-au întâmpinat pe Argetoianu la Constanța, la întoarcerea acestuia în România. A fost implicat în ultimul proiect politic al lui Argetoianu, Uniunea Națională pentru Muncă și Refacere, dizolvat la cererea întemeietorului, care înțelesese semnalele comuniștilor.
August Filip a fost arestat în „noaptea demnitarilor” (5/6 mai 1950), fiind întemnițat la închisoarea din Sighet.[7] Conform mărturiei lui Constantin C. Giurescu, când Argetoianu a murit în februarie 1955, Filip fost afectat foarte tare. A fost eliberat în același an. Când s-a întors în București la soția lui, aceasta a refuzat să reia mariajul. În consecință, Filip s-a dus la lacul Băneasa, unde s-a sinucis prin înec.[1]
*** (), Politics and Political Parties in Roumania, Londra: International Reference Library, p. 445
Argetoianu, Constantin (), Însemnări Zilnice. Volumul VII: 1 iulie - 22 noiembrie 1939, București: Editura Machiavelli
Argetoianu, Constantin (), Însemnări Zilnice. Volumul VIII: 1 ianuarie - 21 iulie și 25 octombrie - 31 decembrie 1940, București: Editura Machiavelli
Regele Carol II (), Însemnări zilnice. Vol. II, București: Editura Scripta
Comandamentul Militar al Capitalei (), Asasinatele dela Jilava... Snagov și Stejnicul: 26-27 Noemvrie 1940, București: Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, pp. 280–288
Giurescu, Constantin C. (), Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet (7 mai 1950 – 5 iulie 1955), București: Editura Fundației Culturale Române
