Arturs Maskats s-a născut la sfârșitul anului 1957 în orașul Valmiera(d). A studiat teoria muzicii la Școala de Muzică „Jāzeps Mediņš”(d) din Riga (ale cărei cursuri le-a absolvit în 1977).[2] Marija Mediņa, care a predat la această școală, a avut o influență puternică asupra formării componistice a lui Maskats. În 1982 el a absolvit secția de compoziție a Conservatorul de Stat din Letonia(d), avându-l ca profesor pe Valentīns Utkins. În timp ce studia la Conservator, Maskats a devenit câștigătorul Festivalului Unional al Tinerilor Compozitori (Erevan, 1981).[3]
În perioada 1982–1997 Maskats a fost director muzical al Teatrului Dailes(d) (fostul Teatrul Academic „Jānis Rainis”). În acești ani, el a scris muzică pentru aproape o sută de producții teatrale, dintre care cel mai faimos a fost spectacolul inspirat din poemul Mūžības skartie („Atins de eternitate”) al lui Aleksandrs Čaks. Poetul Jānis Peters(d) a numit această creație „curățarea epocii”.[3] Din 1993 până în 1996 Maskats a fost președintele Consiliului de Conducere al Uniunii Compozitorilor din Letonia. În 1996 a preluat funcția de director artistic al Operei Naționale Letone(d),[2] unde a rămas până în 2013. În acel an i s-a oferit ocazia de a deveni președinte al consiliului de administrație al Operei Naționale Letone în locul lui Andrejs Žagars(d), care a ocupat anterior această funcție, dar a respins această ofertă,[4] părăsind în cele din urmă opera.[5]
Compoziții
În perioada în care Maskats a lucrat la Opera Națională Letonă, patru dintre compozițiile sale au fost reprezentate pe scena acesteia: baletele Bīstamie sakari („Legături primejdioase”) și 4 pasaules. 4 stihijas („Patru lumi. Patru elemente”) și compoziții coregrafice inspirate din creațiile sale simfonice Concerto grosso și Tango pentru o orchestră simfonică (denumită pe scenă Ad Libitum). După ce și-a încheiat activitatea de director artistic al Operei Naționale Letone, a fost reprezentată pe scena operei creația Valentina, inspirată de evenimentele reale trăite de evreica letonă Valentīna Freimane(d) – prima operă din cariera creativă a compozitorului.[5]
Printre alte compoziții notabile ale lui Maskats se mai află:[2]
Concert pentru violoncel (1992)
Lacrimosa pentru cor, orgă și orchestră de coarde (1995)
Salve Regina pentru mezzosoprană, violoncel și orchestră de coarde (1996)
Trei poeme de Paul Verlaine pentru grup vocal, oboi și violoncel (1996)
Misă pentru soprană, cor mixt și orchestră
Simfonie pentru mezzosoprană, cor și orchestră (2000)
Maskats a compus, de asemenea, peste 30 de creații muzicale pentru cor.[2] Compozițiile sale arată influența principalului compozitor leton Pēteris Vasks(d), pe care îl admira, precum și a maeștrilor romantismului târziu.[6] Activitatea lui Maskats se distinge prin organizarea instrumentală exemplară și prin utilizarea abil a mijloacelor expresive, în special din lumea muzicii de dans latino.[3]
Creația muzicală a lui Arturs Maskats a fost distinsă de patru ori cu Marele Premiu pentru Muzică Letonă(d) (în 1996, 2001, 2002 și 2011). Tango-ul său pentru orchestră simfonică a fost interpretat în finala celui de-al III-lea concurs internațional de compoziție simfonică de la Londra[3] și a beneficiat de recenzii călduroase din partea criticilor locali, la fel ca majoritatea celorlalte compoziții finaliste.[7][8]
